Un An Nou fericit si La Multi Ani!
Asta am facut in 2010
Am lopatat niste zapada in buricul Bucurestiului ca sa pot parca masina. Chestia asta cre’ca m-a ajutat sa primesc viza de State.
Am “cules” citeva mingi de golf si una de base-ball.
Am gasit in mod repetat bani pe Wall Street (de doua ori cite un cent)
M-am pisat sub un tei inflorit in Central Park.
Am halit probabil cea mai buna pizza new-yorkeza.
Am baut Coca Cola acasa la mama ei. Cu atit mai buna cu cit erau 40+ grade afara…
Am invatat un copil de 4 ani sa inoate.
Am facut dintr-o cutie de tinichea un aparat foto fara lentila si culmea: fac poze reusite aproape zilnic cu el!
Dupa un calcul aproximativ (la o medie de 5 km pe zi) am parcurs 900-1000 kilometri prin Manhattan. Pe jos!
Am devenit membru al American Numismatic Association si al Hard Rock Cafe.
Am inghitit apa si din Atlantic si din Golful Mexic.
Insa ce este cu adevarat important, am petrecut o mare parte din an in compania unor Oameni adevarati. Iar tuturor acestor Oameni le doresc: La Multi Ani!
Care e cea mai inutila reclama pe care ati vazut-o la televizor?
Am vazut azi o reclama la un produs farmaceutic pentru inlaturarea parazitilor intestinali.
Si nu e contra limbricilor sau teniei la copii: medicamentul e de uz veterinar.
Acu’ sa nu sara in sus iubitorii de patrupede latratoare si sa spuna cit de utile sint aceste medicamente pentru catei, care imediat dupa nastere sint infetati cu viermisori, ca nu lor le este destinat medicamentul. E pentru cai!
Cind ati vazut ultima oara un cal cu paraziti intestinali?
De fapt, cind ati vazut ultima oara un cal?
Si acum va intreb: care reclama vi s-a parut cea mai inutila, din punctul vostru de vedere? Adica v-a captat atentia, dar nu v-a determinat in nici un caz sa cumparati produsul?
Poate fi un produs de care in nici un caz nu aveti nevoie (cazul descris de mine cu medicamente pentru cai) sau poate fi un produs pe care l-ati putea folosi dar preferati ceva siomilar de la concurenta.
La mine cea mai inutila reclama la produse pe care le consum a fost cea la Salam Sasesc. N-am mincat niciodata!
O chestie ciudata
Cazarma U – un nou acvariu?
Piata Unirii, care este totodata si cea mai veche piata din Timisoara si cel mai frumos loc din oras, vestita in lume pentru frumusetea vieneza a cladirilor in stil baroc, Art Nouveau si Secession are un singur punct slab: in coltul nordic, cel care da in Piata Marasti se afla Cazarma U, actualmente cuib de boschetari cu ferestre oarbe, acoperis chel si cu fatada plina de bube de graffiti. Actuala proprietara l-a naimit pe un vestit arhitect bucurestean, cel cu turnul taiwanez de 350 metri sa-i faca un proiect pentru un hotel de 4 stele. A iesit ceva demn nu de Taiwan ci de cartier shanghai-ez. Adica o chinezarie ieftina, o monstruozitate de sticla de 14 (paisprezece!) etaje. Iar cea mai inalta cladire din Piata Unirii nu are mai mult de 4 etaje. Daca stau sa ma gindesc bine, sediul Constructim e 3+M si e depasit doar de turlele bisericilor. Pina si arhitectul-sef al orasului a respins ideea opinind ca 14 etaje “e un pic prea mult” in Piata Unirii.
Un pic??? Pai io cind am facut pozele zilele trecute n-am stiut cum sa evit blocul ala de 8 etaje din Piata Marasti (tot apare intr-o poza de noapte, e blocul acoperit cu schele).
Dar de 14 etaje n-o sa mai ai cum sa iti feresti privirea: tot farmecul pietei va disparea.
Pe romaneste spus: se va duce-n pizda ma-sii si Piata Unirii asa cum s-a dus Piata Operei din cauza acvariului ala dintre Opera si Palatul Löffler.
Cine cedeaza cui caldura?
Sint locatar de etaj 4 (din 4) posesor de centrala de apartament, proprietar de apartament marginit pe trei laturi de Mama Natura, (fatada 1, fatada 2 si acoperis), o latura marginita de casa scarii, pardoseala peste un apartament debransat 80% de la termoficare si o latura comuna cu un alt apartament incalzit de o centrala proprie.
To’ar’sul administrator a decis cu ceva timp in urma ca am de platit incalzirea a 8 metri patrati parti comune. 24 lei, nu e un capat de lume. Doar ca azi mi-a trecut prin cap sa-l intreb care-s aia 8 metri patrati incalziti de Calor – cel cu care eu nu mai am contract de ani de zile dar la care trebuie cica sa cotizez in continuare. Raspunsul a fost ceva gen “pai voi aia cu incalzirea centrala mai primiti caldura si de la tevile ce trec prin pereti, mai e incalzirea de pe casa scarii”
I-am raspuns ca ei sint aia cu incalzirea centrala, io-s cu incalzire proprie, apoi eu fiind la 4 nu mai am tevi de tur si retur in pereti ca le-am taiat pe toate, de-a ramas doar teava de 3/8 pentru aerisirea coloanelor, care e rece pe ea necirculind apa decit la umplerea instralatiei si pe care m-am oferit chiar s-o tai pe banii mei daca crede ca eu fur caldura pe acolo :-). Iar la final i-am zis ca nici din casa scarii nu primesc caldura dat fiind faptul ca cele trei calorifere din uscatorii sint blindate de mai bine de 10 ani, tocmai ca sa nu se incarce facturile cu incalzirea spatiilor comune (masura adoptata se pare doar de pensionarii din scara mea – majoritatea oale si ulcele deja). Asa ca eu de sa ce platesc caldura cind de fapt dau, nu iau?
In consecinta i-am zis sa scoata cei 24 lei de pe factura ca nu-i platesc. A zis ca nu poate, asa ca n-am platit nici restul (apa rece, gunoi, etc). Miine ii duc si o instiintare cu motivul refuzului meu de plata. Sa-i cheme pe cei de la Calor sa porneasca vechiturile alea de calorifere Victoria Calan 666/4 si sa-mi asigure in uscatorie 25 grade celsius in uscatorie (conform Standardului Roman 1907-2 Tabel 1) si atunci platesc bucuros 24 lei. Ca rufele mai ca se rup ca si cartonul cind le iau de pe fringhie iarna din uscatorie.
A, si dupa ce o avea un final povestea, o sa ma leg si de consumul de apa rece: am apometre peste apometre, dar de aia a venit o regularizare cu o diferenta de 12 metri cubi (si culmea! cind eram de 4 luni plecat la New York). Sa mai specific ca-s de meserie inginer de instalatii in constructii si nu stau cu robinete picurinde?
Is curios ce mai zice Homo Carpaticus uns administrator de bloc miine cind ii duc instiintarea de neplata si-i cer un numar de inregistrare si o stampila.
Seara de iarna
Piata Unirii – noaptea (2)
Cind am facut pozele astea l-am avut si pe Oly OM-4 cel cu film ISO 400 cu mine. Am facut atunci si citeva poze, am mai facut citeva si cind am fost pe malul Begai si am terminat filmul simbata seara (tot in Unirii). Aseara sectanta de dojo a plecat la adunare sa se intilneasca cu alti blogeri prominenti iar eu am profitat de ocazie ca sa ma joc cu cintarul meu de laborator preparind niscai chimicale pe baza de saruri de argint, borax, hidrochinona si otet de bucatarie, iar mai apoi sa ma inchid in baie sub lampa rosie si sa ma aplec asupra aparatului de marit, cel de 110 volti consumator.
Din ultimele poze, cele de simbata pe zapada n-am scos decit una, ca mi s-a terminat pachetul de hirtie si n-avea rost sa deschid altul pentru 3-4 fotografii. O sa va arat miine poze faine digitale, deocamdata inca-s in cardul din aparat. Azi primiti doar alb-negru 🙂
Cântec autentic rumânesc
Cântec autentic rumânesc (românesc) interpretat de către Slobodan Marković Bâz din satul Slatina (sârb. Slatina), plasa Bor (sârb Bor), judeţul Bor (sârb. Bor), regiunea Timoc, Serbia de Răsărit. Lăutarul cântă din gură şi se autoacompaniază la lăută. Să vă fie ascultarea de bine.
Sărac bine de demult
Vreodată ce te-am avut
Ce-am făcut de te-am pierdut
Nu te mai avem pe pământ
Că noi nu te-am lepădat
Nici la câini noi nu te-am dat
Numai noi te-am semănat
Îndoit cu grâu curat
Grâu curat mi-ai răsărit
Al nostu bine a putrezit
Nu mai e el pe pământ
Ce-a fost mândru s-a purtat
Ce-a fost dulce s-a mâncat
Că mă uit astăzi şi mâine
Trec zilele vai de mine
Trec zilele, trec şi eu
De trai bun îmi pare rău
De-ar şti omul de ce-ar da
N-ar mai bea, n-ar mai mânca
Ar purta tot inimă rea
De-ar şti omul cât ar trăi
Şi moartea când i-ar veni
El frumos s-ar primeni
Ar bea, s-ar înveseli
El nimic n-ar mai lucra
Numai el s-ar preumbla
C-ardă-l focul de pământ
Multă lume-a cotropit
Pământe făcea-te-ai os
C-ai luat ce-a fost mai frumos
Da baş pe mâine poimâine
Zău-o să mă iei şi pe mine
Pământe nu mai scăpai de tine
Cifra zilei: 4516
La prietenii mei de vodca lingatori si de masini de spalat ieftine facatori 4516 lei costa doua bilete Economy Class pin’ la New York si inapoi. Stie careva, undeva, ceva mai ieftin? Tur: ianuarie-februarie, retur: iulie – august. Exclus Cunard Line sau alte feriboate 🙂 Decit sa experimentez legea lui Bernoulli prefer efectul Coanda.
Mira-m-as sa fie ceva mai ieftin: macaronarii, sugatorii de coniac si bautorii de bere sint dubli la pret. Da’ poate totusi mai e vreo companie aeriana de care n-am auzit…
Mai ramine sa incerc cu Aer Lingus, am auzit ca aia dau whisky bun drept medicament contra greturilor la inaltime, cica si pilotii lor il folosesc…
Update: Pin’ la urma se pare ca tot vodca cu suc de rosii o sa beau pe avion… o fi whisky-ul irlandez bun si lesne la pret si desi cursa Budapesta Dublin si retur e chiar ieftina (22.000 forinti de caciula) da’ doar zborul de la Dublin la New York cu trifoiul verde e mai scump decit LOT-ul de la Budapesta.