Periuta cu Poloniu. 210

Sincer va zic, io am o singura fobie pe care o recunosc si o sustin. Nu stiu cum ii zice stiintific, ca n-am gugalit pe subiect.
Nu-mi plac chestiile radioactive. De loc si nici un pic!
Am auzit cu urechile mele cum piriie un contor Geiger-Muller in Caracal, dupa accidentul de la Cernobil, am intrat ca berbecul pe ceata in centrala de la Kozlodui, iar daca nu venea revolutia probabil ca primeam o repartitie pe un post la centrala de la Cernavoda. Plus ca am vazut documentarele despre Hiroshima si Nagasaki, despre “lichidatorii” de la Cernobil si mai nou despre Fukushima.
Nu mi-as face casa din BCA si nu-mi place rigipsul tocmai pe motiv ca sint niste materiale lejer radioactive. Si betonul este, dar de beton nu prea mai scapi niciunde in ziua de azi. Urasc radiografiile si bodyscannerele de pe aeroporturi. Si cam tot ce tine de domeniul respectiv. Fizicienii din domeniu, sau cei care lucreaza prin diverse reactoare sint dusi cu capul dupa parerea mea.
Avind io asadar oarece senzatii neplacute pe sira spinarii cind vine vorba de chestii care emit tot felul de particule alfa, beta, gamma si alte litere grecesti era cit pe ce s-o comit aseara si sa cumpar de pe ebay o periuta cu Poloniu 210 la pachet cu un aparat de fotografiat si niste obiective.
Chiar terminasem de evaluat toate acareturile ce contineau lotul respectiv si ma pregateam sa licitez cind imi pica ochii pe o eticheta a unei perii antistatice. Scria acolo ca radiatiile sint periculoase daca materialul solid e inghitit. Sa n-o lasi la indemina copiilor si sa nu atingi nu’s’ce pe acolo. Ce plm???
Vad acolo si “Polonium”. Ba, zic in sinea mea, asta nu rimeaza cu plutoniu’?
Ba, da imi confirma wikipedia, toti 33 izotopii lu puloniu’ asta cica-s radioactivi.
Bag numele periei si modelul in gugal, si da, cica periile alea au o pastila ce emite radiatii alfa. Si sa fiu linistit, ca nu-s periculoase.
Ihi. Is linisitit. Desi doar peria in sine costa 132 dolari, iar tot lotul (un Oly OM-2 cu trei lentile, patru filme si alte cele) era mai putin de atit am zis pas si mi-am bagat p..a in ea de perie atomica.
Stau si ma intreb: oare acu’ cu toti senzorii aia de pe JFK – in care daca rigii iti fac aia toate analizele – daca m-as prezenta la imbarcare cu o perie de aia in bagaj, si-ar incepe un bec rosu sa urle: Radiation, radiation! as aparea la stiri pe CNN? Adica de aparut sint sigur ca as apare, dar cum? Viu sau mort?
Pentru conformitate, uite poza periei:

Daca chiar are careva extravaganta sa-si cumpere asa ceva, denumirea comerciala e Staticmaster 1c200.
Brrr!

Mai tineti minte Pepsi-ul de pe vremuri?

Stiu, acum e scandal cu Coca Cola. Dar scandalul asta mi-a adus aminte de aromele si gusturile de demult.
Demult, cind pe pachetul de Camel fara filtru nu scria cit gudron sau nicotina contine, cind sticla de Pepsi avea eticheta vopsita pe sticla si brandul era scris cu litere frumos incirligate, cind cafeaua solubila Amigo avea gust exceptional, ciocolata Africana si cafeaua Jacobs era asa cum zice Dollo si parca pina si cremwurstii erau mai buni. Un sceptic ar zice ca nimic nu mai e ca pe vremuri.
Dupa disparitia sticlelor de Pepsi de 250 ml scrise cu rosu pe alb am devenit bautor de Coca Cola. Am baut Coca Cola fabricata cam peste tot in Europa (chiar si in Albania, printre din putinele lucruri cumparate au fost o sticla de 2 litri si doua de 0.5l) si in America. Am vizitat chiar si muzeul Coca Cola din Atlanta si am si acum sticluta (plina) de 235ml imbuteliata sub ochii mei acolo. Pepsi am mai baut doar ocazional, avind certitudinea ca odata cu schimbarile de sigla s-a schimbat si reteta. Asa cum era Pepsi-ul ala cumparat de multe ori pe sub mina de la Aprozar cu doi lei cincizeci si doar cu sticle la schimb, n-am mai baut niciodata ceva la fel de bun.
Anul trecut am baut in America Pepsi din Republica Dominicana facut cu cane sugar (zahar din trestie). Aia inca il fac cu zahar din simplul motiv ca au mai multa trestie de zahar decit porumb :-). Mai bun decit asta cu eticheta albastra, facut cu corn syrup. Am auzit ca si in Mexic e tot cu zahar facut si e foarte cautat pe piata americana. Saptamina trecuta gazda noastra a venit acasa cu portbagajul plin de sticle de doi litri si doze de pepsi cu eticheta de tip vechi (nu atit de vechi ca cel de pe sticlele romanesti de demult, dar oricum mai vechi ca desenul actual). Si cu “Real Sugar” scris mare. E diferit gustul?
Desigur. Zaharul e zahar, dom’le! Oare Coca Cola o sa revina la reteta cu zahar in Romania, sau trec pe Pepsi?


Later Edit: sper ca nu-i trece cuiva prin cap ca asta e un articol platit, ca nu e! Sint doar frustrat ca Coca Cola, la fel ca alte branduri ne iau de fraieri. Sa nu uitam ca noi platim la fel ca oricare altii, sa nu credeti ca in Romania e mai ieftina decit altundeva. In New York la grocery e 1 dolar sticla de 2 litri. Acolo unde o jumatate de piine costa 2,49 dolari! Cit e dolarul acum in lei?

Arhistul, aurul si ardelenii

Arhi m-a facut curios cu auru’ asta si cu Rosia Montana.
Zicea careva ca in 1997 s-a semnat contractul. Am cautat pe net cit era aurul atunci: 290 dolari uncia
. Acum e 1475. Adica aproape 50 dolari gramul.
. Si creste. Io dac’as fi vr-un boss pe la canadienii astia, pe bune c-as sponsoriza niste hipsteri sa mai faca doua-trei fînfesturi acolo ca sa amine cu inca citiva ani inceperea exploatarii. Pina cind goldu’ o sa fie pe la 2500-3000 de parai. Lor le convine situatia: avind in portofoliu rezervele de milioane de uncii de aur neatinse actiunile lor cresc fara sa faca nimic!
Pacat doar ca fomistii din zona Rosia Montana mai tre’ sa astepte aparitia lacurilor de cianura, ca sa aibe de unde fura o galeata-doua, “sa maninca ceva si gura copiilor de acasa”. Pariu ca vor aparea anunturi gen: “vind ieftin cianura extrapura pentru indepartarea rozatoarelor si soacrelor”?
A, iar titlul l-am ales doar fiindca mi-a placut jocul de cuvinte!
Graficele sint luate de pe www.kitco.com

St Patrick’s Day pe Fifth Avenue

Ieri am profitat de o zi cu adevarat frumoasa si am luat-o la pas prin oras. Am revazut The Gantries in Long Island City, am urcat pe Pulaski Bridge spre Brooklyn, m-am intors la Queensboro Bridge pe care l-am trecut sa intru in Manhattan ca sa ajung la ora 12 la St Patrick Cathedral de pe Fifth Ave, vis-a-vis de Rockefeller Center, ca sa vad a 250-a parada a irlandezilor cu ocazia zilei sfintului lor national. Mi-a placut organizarea, desi multe strazi au fost blocate de catre politie, periodic, intre doua grupuri de “manifestanti” barierele erau date la o parte pentru ca pietonii sa poata traversa, apoi desi inghesuiala a fost mai mare decit orice am vazut eu in ultimii 20 ani, multimea era disciplinata (inca erau treji…), fara sa se impinga sau sa se calce in picioare. Iar cimpoaiele… trebuie sa fii acolo ca sa intelegi!
Am plecat de acasa doar cu aparatul de fotografiat la mine, am filmat numai vreo 10-15 minute cu el, iar la sfirsit a trebuit sa sterg din pozele facute de dimineata ca sa mai pot face o poza-doua.

La 5 lei si paispe bani, te mai miri?

Ieri la benzinaria Agip, fosta Rafo de pe Aradului. Trag la pompa, in fata mea un nene cu o canistra de tabla, baga benzina. Intra in statie sa plateasca, revine dupa doua minute cu o sticla de pepsi, imi zice “un moment va rog sa sterg canistra”. Ia un servet de hirtie, o sterge, arunca servetul la cos, ia canistra in mina si pleaca pe jos. Iau pistolul de motorina, vad pretul pe litru, cincileisipaispebani, (nu i-ar muri multi inainte lu’ Gaddafi) bag 37 litri, si intru si eu in statie sa platesc. Ii zic fatucii de la casa “pompa doi” si intind doua foi de nailon (era sa zic:hirtii) de 100 lei.
Aia zice catre colegul ei: “ai incasat tu benzina de la pompa doi?” Ala:”nu…”
Pe scurt, domnul dinaintea mea, pietonul cu canistra a platit doar doi litri de pepsi si a plecat (tacticos) cu 20 litri de benzina gratis.
“Ce uameni!” a conchis duduia caierita, luindu-mi banii si intinzindu-mi bonul si restul.
I-am raspuns: “la 5 lei si paispe bani, te mai miri?” Am plecat gindindu-ma: fac pariu ca tipul respectiv nu era la prima tentativa. Prea era calm, si sint sigur ca-l astepta o masina undeva pe strada.
Ce uameni!
Sau: te mai miri?

Mea culpa

Cind sint singur in masina eu injur in trafic. Si o fac cu voce tare. De fapt injur in multiple ocazii multumita zecilor de ani de santier, dar deocamdata ce conteaza e doar partea cu limbajul colorat de la volan.
Ziceam ca o comit full throttle doar cind sint singur si nu ma aude nimeni, daca mai e cineva cu mine si e neaparata nevoie, o fac mai incetisor si cu cuvinte mai “alese”.
Ca orice regula, si asta are exceptiile ei.
Saptamina trecuta ma duceam s-o iau pe Ramo de acasa si tocmai ii apelasem numarul de telefon cind imi rasare in fata o capra bezmetica cu un Citroen C3. Pe linga ca a ignorat semnul ei de cedeaza trecerea si drumul meu cu prioritate, a mai pus-o dracul si sa mearga ca-n reluare. Cu incetinitorul, adica. Pe o straduta unde e imposibil sa depasesti. Fiind, asa cum v-am zis, presetat pentru asemenea ocazii de programul invatat in 24 ani de soferit si treij’ de ani de santier, aplicatia “injura” a inceput sa ruleze. Cu volumul la maxim, 5.1 dolby surround!
Dar se pare ca totusi o setare pe undeva nu era buna, ca parca v-am zis ca aplicatia cu injuraturi trebuia sa porneasca doar cu conditia sa nu mai auda si altcineva. Mai pe romaneste spus, uitasem cu desavirsire de butonul verde ce-l apasasem la telefonul pus pe bord. Pe cind rafala de “Cuvinte potrivite” s-a terminat, odata cu iesirea respectivei domnisoare cu toale animal print de pe traseul meu, aud un hohot de ris in telefon. Noroc c-o sunasem pe Dojo si nu pe maica-mea! Ca a ascultat la loja, in transmisie directa o parte din operele complete ale unui clasic in viata.
A doua faza s-a petrecut azi. Ma roaga un prieten sa trec pe la Praktiker sa-i cumpar niste maruntisuri, el fiind cu gletul in cancioc si neputindu-si parasi locuinta in curs de renovare. Care-i timisorean stie cum se circula pe Popa Sapca dinspre Praktiker spre Punctele Cardinale. Lent. Mai repede mergi pe jos decit cu masina. In fine, astazi nu se mergea lent. Se statea. Si eram io in dreptul statiei de autobuz, cu geamul deschis ca se aburisera geamurile, si ii dau drumul la partea de repertoriu cu privire la statul degeaba in trafic. Tocmai ziceam ceva repetat de niste bosorogi ce se misca precum ochii mortului carora nu le-as mai da voie sa circule decit prin parc, cu bastonul, si aia duminica intre 6 si 7 dimineata sau cu tramvaiul ca si asa le da primaria bilete gratis, cind am brusc revelatia geamului deschis! Care revelatie a fost completata de constienta existentei unei statii de autobuz la 4 metri in stinga mea. In care statie, dupa o privire scurta am avut certitudinea exstentei a circa zece persoane ce se uitau interzisi prin ochelari la mine, de virsta, hm, de aceiasi categorie cu personajele tocmai invocate de mine. Desi mi s-a facut brusc cald, am inchis repede geamul, fiind cu atit mai dornic sa inainteze odata coada de masini.
Asa ca imi cer scuze pe aceasta cale batrineilor care desi au inteles sa foloseasca transportul in comun, lasindu-si rablele acasa, mi-au auzit nemeritatele injurii. Stimate doamne si distinsi domni, nu de voi era vorba!
Celorlalti bosorogi ce inca cuteza sa-mi iasa cu bolizii lor cu 2 viteze in fata: ramine cum am stabilit!

A fi sau a nu fi

Ca tot romanul, citesc cu o oarecare satisfactie stirile referitoare la raidurile mascatilor prin vami. Vorba aia, am petrecut nopti intregi la vama asteptind sa se termine meciul sau serialul de la televizor, sau pur si simplu sa catadicseasca “alteta sa” vamesul sa iasa afara sa ne verifice “marfa” si sa ne lase sau nu sa iesim/intram din/in tara. E drept ca era alta “epoca”, ne trebuiau vize pentru mai toate tarile ce nu se invecinau cu noi si romanii in general nu ieseau pe atunci din tara in principal ca sa stea cu burta la soare in Grecia, Egipt, Croatia sau sa schieze in Austria, ci mergeau la taiat de vie in Serbia, la vindut hirtie de buda in Ungaria si la cumparat “adidasi” din vinilin din Turcia. Asadar niste europeni de mina a doua, daca nu chiar a treia, asta eram! Cel mai trist insa era nu ca ungurul sau sirbul de rind se uita cu compasiune la babutele care vindeau macrameuri sau bibelouri adunate de prin casa in piata la Szeged sau Novi Sad, ci era scirba cu care te trata vamesul si politistul de frontiera de la absolut orice punct de frontiera te duceai. Ca era Naidas, Nadlac, Jimbolia sau nou deschisa vama Turnu, peste tot era la fel. Se puneau intre foile fiecarui pasaport cele 10 marci de persoana spaga din autocar sau microbuz, cele 50 marci de masina mica (aia plateau mai mult findca puteau cara mai multe bagaje) dar cu toate acestea tot un limbric erai in ochii celor pe care-i “ungeai”. Anii au trecut, a inceput sa nu mai “mearga” piata la vecini. Yugoslavia era in flacari, ungurii nu mai cumparau nimicurile noastre iar romanii s-au reprofilat: au inceput sa plece la cules de capsuni, la turnat betoane si la ingrijit batrini in Italia, Spania, Irlanda, Germania. La vama, cozile kilometrice de masini mici au disparut fiind inlocuite de autocarele liniilor de transport regulat. Cele 10 marci (sau 5 euro mai tirziu) au ramas insa intre foile pasaportului bizonului carpatin, ca sa “mearga treaba bine” la vama. O singura data am plecat ca pasager intr-un autocar si pur si simplu am fost tinuti pe dreapta o jumatate de noapte la Nadlac fiindca, la fel ca mine, mai erau inca 7-8 pasageri care nu vedeau nici un motiv pentru a plati “taxa”. Intr-un final, la insistentele celorlalti am cotizat si noi, astfel ca ghidul a putut pleca la ghereta omului in uniforma cu toate pasapoartele garnisite de unde a revenit victorios, avind in sfirsit permisiunea de a pleca mai departe.
Erau 20-30 autocare la orice moment in vama iar la un minim de 200 euro spaga pe autocar, calculati si voi cam ce greu le era bietilor vamesi sa numere si sa imparta atita banet. Apoi mai erau si TIR-urile, si masinile aduse de afara…
Dar eu voiam altceva sa spun legat de subiectul arestarilor din vami: voi va dati seama ce sfinctere strinse au acum vamesii sau politistii de frontiera de la vamile unde inca nu au aparut mascatii?
Io cre’ ca acum vamesii ramasi, atit cei cinstiti cit si cei spagari, inainte sa plece la lucru fac dus, isi iau chiloti curati, isi saruta nevasta gindind “daca ma salta astia sper sa ma astepte” sau “oare miine ma mai intorc acasa, sau apar la stiri?” Sau umbla beti de dimineata pina seara asa ca asta prins azi la volan cu 1,4 la mie alcool in singe: http://www.ziare.com/stiri/politie/politist-de-frontiera-din-vaslui-prins-beat-la-volan-1076980
Deh, fiecare meserie cu riscurile ei…

Ciori pe banda rulanta

Nu, nu e un articol rasist si nu e vorba de natalitate… 🙂

Ca sa se asorteze cu tema articolului, imaginati-va ca Hrusca in loc de “un copac cu flori” zice “un copac cu ciori”…
Timisorenii au observat ca seara in parcul din spatele Catedralei se aduna mii, ‘jdemii de ciori.
O legenda urbana spune ca pe vremuri acolo era locul unde erau aruncate cadavrele celor executati in cetate. Iar cum ciorile traiesc – se zice – si 200 ani, probabil ca multe din ele isi aduc aminte ca in copilaria lor, acolo se gasea o cina suculenta.
Ma intreb atunci pe locul acestei statii de betoane ce o fi fost pe vremuri oare? Ca si aici se aduna mai ceva ca-n filmele lui Hitchcock:


Adevaratul Vasile Roaita…


… este Constantin Negrea.
Cine mergea la mare inca in anii ’80 probabil ca a mai apucat sa vada o inscriptie mare cu vopsea “VASILE ROAITA” pe un zid de piatra, partial stearsa in gara Eforie Sud, fosta Carmen Sylva, fosta si Vasile Roaita.
Azi se implinesc 78 ani de la reprimarea grevei ceferistilor de la Atelierele Grivita asa ca merita sa vorbim un pic despre asta.
Vaslile Roaita, un tinar ucenic la caldararie, ce nu avea nici o treaba cu greva si se sprijinea de o usa, este lovit de un glonte ricosat in momentul in care jandarmii intra pe Poarta nr. 5 a Atelierelor Grivita, in dimineata zilei de 16 februarie 1933. Moare doua zile mai tirziu la spital fiind una din cele 5 victime ale grevei.
In 1948 Geheorghe Gheorghiu Dej da startul la rescrierea/inventarea istoriei Partidului Comunist Roman si hotaraste sa faca din el un erou. Este facut utecist post-mortem si i se construieste legenda luptatorului ilegalist mort la datorie, agatat de minerul sirenei. I s-a ridicat statuie, a fost introdus in cartea de istorie, ba chiar si Nichita Stanescu a compus vreo doua chestii despre el (Sirena lui Roaita, si Roaita, murind). O zice omul care de fapt o avea in grija in timpul grevei, Constantin Negrea: “Deja era timpul comunistilor. Au inceput sa-si fabrice eroi. Am fost chemat de Dej. Se hotarase ca Vasile Roaita sa fie eroul. In afara faptului ca era cel mai tanar dintre cei morti la Grivita, il facusera si utecist”
Dar cu sirena… care a fost in realitate treaba? La ora 6 fara un sfert dimineata – ora intrarii in forta a trupelor de jandarmi in curtea Atelierelor Grivita – sirena nu mai avea combustibil (carbuni si lemne) deja de 5 ore… O mica cautare pe google, un articol din Wikipedia si un interviu de pe site-ul cfr.ro m-au lamurit.
Grevistii baricadati in interiorul Atelierelor hotarisera ca din ora in ora sirena sa fie trasa, cam ca si clopotele la biserica, pentru a vesti celor de afara ca ei protesteaza. Nu se inventasera pe atunci nici dansul pinguinului si nici vuvuzelele.
Pe la ora unu noaptea insa carbunii si lemnele la cazanul cu abur al sirenei s-au terminat, iar un grup de muncitori au plecat sa caute combustibil. La ora asaltului fortelor de ordine sirena pur si simplu nu fiunctiona.
O parte din isteria cu Vasile Roaita eroul utecist este abandonata in anii ’60 odata cu destalinizarea, statuia lui este demontata din Bucuresti, este sters numele a 7 (!) localitati Vasile Roaita de pe harta Romaniei. Incet-incet el este marginalizat, apare noul erou utecist, de data asta in viata, Nicolae Ceausescu, cel care, nu-i asa? se comportase atit de demn la tribunal in 1936, incit a fost trimis la Doftana la “academie”.
Se zvonea chiar ca cercetarile in arhive ar fi scos la iveala faptul ca Vasile Roaita ar fi fost de fapt un agent al Sigurantei infiltat intre grevisti. (sincer, eu ma cam indoiesc de asemenea “revelatii” din anii cultului personalitatii, fiindca asa cum a fost adaugata mutra lui Ceausescu intr-o poza cu demonstratia de 1 mai 1939, si asa cum l-au facut pe Roaita utecist in 1948, tot asa il puteau face – 1n anii ’80 – pe un pustan de 19 ani agent al Sigurantei!)
Io cred ca de fapt nea Nicu era gelos pe locul (nemeritat, de altfel) din cartea de istorie a lui Roaita.
Iar “adevaratul” Vasile Roaita, in ideea de tragator de miner de sirena, tovarasul Constantin Negrea s-a luptat toata viata ca sa i se recunoasca meritul de a fi cel cu sirena.
Poate ca-s cinic, dar sincer nu inteleg ce mare brinza e ca a tras sirena aia, atita timp cit la intrarea jandarmilor, sirena nu avea abur si oricum nu e nimeni copil sa creada ca 200 militari inarmati ar fi luat-o la goana auzind o sirena…
A, inca o chestie interesanta: stiti de ce erau ceferistii in greva? Fiindca li se taiase din salarii, aparusera vestitele curbe de sacrificiu. Iar cu greva au rezolvat-o de n-au mai putut: atelierele s-au inchis de tot pina dupa criza si au ramas cu totii pe drumuri. Daca nu se vindeau locomotivele si vagoanele… de unde sa ia salarii? Ei nu aveau managementul lui Malaxa, cu ale lui locomotive si automotoare si cu sistemul lui de protectie sociala a muncitorilor, cel care se zice ca il mituia inclusiv pe Carol II, fiind mai apoi unul din putinii industriasi romani care a putut parasi Romania dupa 1948… dupa ce, se pare, a mituit-o chiar pe Ana Pauker!
Dar asta e alta Marie, cu alta palarie…
Daca aveti timp, poate gasiti interesante link-urile de unde m-am inspirat:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Roait%C4%83
http://www.cfr.ro/jf/romana/nr8/CtinNegrew.htm
http://www.romaniaculturala.ro/images/articole/cronica%20ala%20888%20traian%20t.pdf
http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Malaxa