Join the Conversation

3 Comments

  1. Si ce au mai reusit romanii sa zdrobeasca vrajmasul din Rasarit si jugul bolsevismului sub Antonescu…Si ce au mai adus Basarabia la patria mama… Si ce si-a mai schimbat Antonescu parerea despre cine e prieten si cine e vrajmas…
    La fel cu comentatorul de mai sus, gasesc ca Antonescu este highly overrated. Ca toti care eram tinerei la virsta Revolutiei, intii l-am admirat prin anii 90, dar, pe masura ce a trecut timpul, si am aflat mai multe despre Holocaustul romanesc, precum si citind demagogia de mai sus (precum si apologia marelui Hitler), mi se cam apleaca de mitul ‘maresalului’…

  2. De remarcat in acest ordin pe linga limbajul de lemn folosit “jugul rosu”, “glia strabuna”, “fratii cotropiti” etc, este faptul ca tipul din start a stabilit ierarhia: “lupta mea nationala”, “sa sterg pata de desonoare”…
    Din pacate Antonescu a cazut in banal in ultimii ani, dar uitam poate detaliul care il face un mare om de stat: si-a asumat din primul rind al acestui ordin responsabilitatea. “Lupta mea nationala” spune clar cine a decis atacarea Uniunii Sovietice. Si nu a retractat niciodata acest lucru, nici chiar in fata asa-numitului “Tribunal al Poporului” in Procesul Marii Tradari Nationale din 1946. In ziua de azi, cind conducatorii nostri acum ling unde ieri au scuipat, un om hotarit si dispus sa-si asume responsabilitati imense e de negasit. Antonescu nu a fost un sfint, in acea perioada nici nu avea cum sa fie, n-au fost nici nemtii, nici rusii si nici anglo-americanii. Dar cine cistiga ia tot si cine pierde… El si-a dus demn crucea pina la capat. (si) De asta il admir. In rest, ca a deportat tigani, ca a impuscat evrei comunisti sau ca a spinzurat civili de felinarele din Odessa, asta e de condamnat. Dar… nimeni din noi nu poate spune cu mina pe inima ca in aceleasi conditii, in locul lui, n-ar fi facut la fel.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *