Zimbiti, va rog!

De fapt nu voi, ci noi.

Ramo a pus in sfirsit mina pe FZ50-ul cu care am batut de git Manhattan-ul doua luni (deja!). Si asta doar fiindca ieri mi-a lasat FedEx-ul noua mea jucarie. Un e-620 deocamdata doar cu o singura sticla, de 14-42 la 3.5.

Zic deocamdata, findca achizitia mea de saptamina trecuta (un OM-4 – un upgrade visat de mult la OM-2S-ul de acasa) are doua sticle tepene, una 28-200  1:3.8-5.6 si a doua 80-210 1:3.8, amindoua cu filtrele de rigoare.

Ciudat e ca n-am gasit adaptorul MF-1 de la OM la 4/3 facut de mama lui, ci doar o copie cu treij de coco. Ma rog, daca e asa cum scriu recenziile, o sa ma bucur ca n-am dat 90 pe ala orighinal. Miine-poimiine tre’ sa vina si o sa vad daca am facut rahatul praf sau daca merge smecheria.

Mda. Ce ati inteles de aici?

Vorbeam de aparate foto. Ramo s-a facut cu “vechiul” meu Panasonic Lumix FZ50, un “bridge camera” excelent, cu senzor de 10 mega, zoom de 12 ori, ecran articulat, baterie de rezerva si card de 4 giga. In ultima saptamina a exersat zilnic cu el, la ora asta cred ca-l cunoaste deja binisor.

Eu m-am intors la febletea mea mai veche, marca Olympus si am luat virful de “entry level” al lor in materie de DSLR-uri. Doar cu obiectivul cel mai ieftin, fiindca de pe ebay am luat saptamina trecuta un aparat pe film, Olympus OM-4 cu doua teleobiective Tamron bunicele, pe care, cu ajutorul unui adaptor (de negasit original Olympus nici la Olympusamerica, nici la B&H, Buydig si alte magazine de profil la pretul corect de 89$, ci doar pe ebay incepind de la 160…), pe care, ziceam, le adaptez la asta noul. N-or sa mai functioneze chestii gen autofocus sau reglare corecta a ISO-ului, dar cu putina practica le voi folosi corect.

De acum incolo, o sa fac io 600 poze intr-o zi prin Manhattan, si Ramo cel putin tot pe atitea. Daca aveti drum prin Times Square sau Central Park in vara asta si vedeti doi romani, unul cu un Olympus si una cu un Panasonic la git, zimbiti, va rog, si va facem poze! Gratis.