Vara a la Georgia

Iulie. Cuptor? Hm, furnal mai bine zis.

‘J de grade la umbra, mii de galoane de apa pe footul cub umezeala si de aia tot tre’ sa imbraci pantaloni lungi, pantofi decenti si tricou cu git in culori neutre. Asta-i regula daca vrei sa fii acceptat in avion, avind bilete stand by. Adica o calatorie gratis, cadou din cauza unui prieten pilot. Normal ca zborul e la ora 11, noi aflam ca tre’ sa ne intolim “business casual” doar cu o seara inainte. N-ai voie blugi, n-ai voie adidasi, nu tricouri cu logo de firma. Ca femeie, si mai rau. Probabil o sa va zica si Dojo prin ce a trecut…

Asa ca dam fuga la prima ora in dimineata plecarii la un Target, singurii care deschid la 8 dimineata. Iau o pereche de pantaloni, un tricou, o pereche de pantofi ce m-au strins ca naiba si o pereche de ciorapi d-aia subtiri si luciosi. Care ma cunoaste stie ca ultima oara am fost imbracat asa in ziua cind s-a anuntat oficial criza asta economica. Era in ziua aia de simbata, septembrie 2008 cind am rupt teava de gaz a unui intreg cartier din Timisoara. De-am intirziat la o nunta, ca acolo am mers intolit “decent” (doar nu credeati ca-mi iau pantofi cu scirt cind ma c.. in oala cu sarmale!). Macar m-am imprietenit cu aia de la interventii de la e-on, ca i-a distrat si pe ei ca s-a gasit unu’ sa le strice si lor petrecerea… cred ca era chef la ei la firma de ziua gazarilor sau ceva de genul…

Revin la calatoria cu avionul extra low cost, sau mai bine zis “cu nasu'”.

Dupa ce ne-am completat garderoba, io si Dojo, impreuna cu M, “the pilot”, am fugit la La Guardia sa urcam in trenul aerian. Nu rideti, ca virgula cam asa se traduce numele companiei, nu-l scriu in clar ca nu vreau sa fac reclama. Finca (stiu: fiindca, da’ io vreau sa zic finca) oricum nu cred ca voi ati gasi bilete gratis la ei chiar si imbracati mai bine ca noi. Si nu din cauza ca n-aveti prieteni piloti sau stewardese, ci finca in general avioanele alea-s pline.

Atit de pline incit de o saptamina incoace nu s-au gasit doua locuri libere direct NY-Atlanta, ci a trebuit s-o luam prin Ohio. Unde era riscul sa nu se gaseasca locuri pentru noi (erau 7 locuri nevindute cu o seara inainte, dar se puteau vinde in 10 minute!)

Asa ca ajungem in Akron, Ohio pe la prinz, nemincati (noi), cu picioarele maltratate de pantofi (io) si cu rochie cu talia cam inalta (dojo). Patruj’ de minute pauza. Acelasi avion pleaca mai departe, deci iesim pe tunel si oprim la check-in. Acolo o tanti si un nene. Tanti se uita la noi, se uita la bilete, nu zice nimic, doar : asteptati 10 minute sa vedem daca-s locuri. Noi astia in stand-by sintem la coada cozilor, chiar si in ultimul minut poa’ sa vina careva, sa marce banu’ si sa urce in avion lasindu-ne in Akron, Ohio. Alaltaieri inca nu auzisem de localitatea aia, iar despre Ohio… doar ca-s cartofi buni prin zona. Dojo deja ma si vedea la prasila, asa, sa-mi omor timpul, intre doua avioane…

Io fug sa caut ceva de papa si iau un sandwich si o cafa, Ramo ramine cu bagajele. Ma intorc satul, da’ ea zice ca a inceput imbarcarea asa ca ea nu mai are timp, Ok, si asa a zis ca a facut ceva cur de cind e aici… 😀

Iau biletele si ma prezint la nenea, ca tanti era ocupata sa-i lase pe platitorii in dolari sa intre in tunelul ce-i ducea la Boeingul 717-200.

Se uita ala cam lung la mine, la bilete, si da din cap a nehotarire. Bai, zic io in gindul meu, sa vezi ca asta are doar doua locuri libere si nu stie intre cine sa aleaga: intre mine cu Ramo, si alea doua negrese apetisante cu ecuson de “Crew” de la o companie aeriana… Am pus-o de o prasila…

Se consulta nenea cu tanti, zimbeste si apoi butoneaza ceva la computer. Listeaza doua bilete si ne face semn sa ne apropiem: here are your tickets.

Apoi: excuse me Sir, where are you from?

– Romania, raspund eu, mirat ca tipul nu ne ceruse nici macar pasapoartele asa cum facusera cei de la La Guardia.

– Si eu sint roman, dar m-am nascut aici, zice el intr-o limba romana de nota 9.50. Am recunoscut numele de romani…  Sintem din Fagaras. Voi de unde?

– Timisoara zic eu.

Din pacate tanti ne facea semn s-o zbughim inauntru ca pleaca avionu’ si n-am apucat nici macar sa-i multumim cum se cuvine baiatului din Fagaras. Fac pariu ca daca eram nemti, de exemplu, cele doua locuri vacante ar fi fost date celor doua zburatoare de profesie. Nu-s rasist, asa ca orice asemanare cu pasari negre e pur intimplatoare si neintentionata. Chiar erau dragute doamnele/domnisoarele in cauza, de aia sint sigur ca primul avion spre Atlanta le-a luat.

Si daca in materie de canicula ziceam ca la 36 grade mi se sfrijeste creieru-n cap, se pare ca m-am inselat amarnic. Vad ca si pe la 40 muschiul transpiratiei inca functioneaza. Din ce in ce mai bine chiar. Am transpirat azi un ice tea aproape la fel de repede cum l-am baut!

Macar e fain orasu’, chit ca-i plin de cersetori, iar politia se plimba cu segway.

Poze poate miine seara, ca acu’ inca transpir. Iar io cind transpir, altceva nu mai fac. Din principiu.