Cine a facut armata inainte de ’89 cu siguranta a auzit si probabil perpetuat, legendarul zvon care circula printre soldati, cum ca ceaiul de dimineata era “cu bromura”.
Mi-am adus aminte de legenda respectiva ieri cind am fost sa cumpar niste Potassium Bromide de la magazinul de articole foto B&H. Mie imi trebuie chimicala respectiva ca s-o adaug in revelator pentru a elimina incetosarea produsa de trecerea timpului pe niste filme foto care-s cel putin de o virsta cu mine.
Plictisindu-ma in metrou la intoarcere am inceput sa studiez eticheta flaconului cu KBr si m-a frapat indicatia “Not for internal use. May be harmful if swallowed”.
Adica “n-o hali ca dai de dracu’…”
Doar n-o fi asta bromura aia din armata, zic in gindul meu notindu-mi in minte sa caut un pic pe google cind ajung acasa.
Si da, cica pina in 1975 bromura de potasiu era larg folosita in medicatia umana in tratamentul epilepsiei, era bagata intr-o gramada de calmante si cel putin armata britanica se pare ca o folosea pentru a inhiba impulsurile sexuale la soldati.
Bai fratele meu, se pare ca nu iese fum fara foc! Daca in Occident algocalminul a fost scos de pe rafturile farmaciilor prin anii ’60, iar la noi in 2011, cu bromura cum o fi? Daca vesticii au taiat-o din meniul soldatilor in 1975, ai nostri oare au folosit-o? Si daca da, pina cind?
Cica-i dulce la gust in oarecari concentratii, deci ceaiul ar fi un vector foarte bun in administrarea sa pe sestache unor gloate de pustani de 18-19 ani cu hormonii dind pe dinafara dar obligati la “privatiunile serviciului militar obligatoriu”…
Insa la cit succes avea in unitate traficul cu calendarele sexy provenite de la sirbii care veneau cu autocarele la Timisoara, ori bromura era doar o legenda urbana ori, asa cum e tot legendar ca fura si din alimente, romanul supraponderal de la bucataria unitatii militare era in stare sa fure si ratia de bromura destinata ceaiului trupetilor, lasindu-ne cu erectiile (ne)regulamentare.
Hmmm…
La capitolul poze, ma laud doar ca am vazut naveta Enterprise dupa ce a aterizat din ultimul zbor, in circa unui Jumbo Jet de-al NASA vineri seara la aeroportul JFK. Ce nu e de lauda e ca i-am facut citeva poze execrabile din mersul masinii. Combinatia de viteza, lumina slaba, teleobiectiv si drum cu destul de multe gropi nu e o reteta pentru obtinerea de poze de succes… Am avut maxim 20 de secunde la dispozitie sa scot aparatul din geanta, sa-l pornesc, sa fac un minim de reglaj de timp de expunere, focusare manuala si sa fac citeva poze. Aveam pe aparat un teleobiectiv vechi, totalmente manual, bun pentru cind ai timp, lumina, eventual si trepied. Ghinion.
Dar macar am vazut singura naveta spatiala functionala a NASA dupa ultimul ei zbor inainte de a deveni, si ea, piesa de muzeu.
[nggallery id=22]
in ceea ce priveste bromura, “fostul” m-a asigurat, la una din primele noastre intalnire, ca-i o legenda, desi nu-l intrebasem 🙂
cat despre poze, chiar si cele mai putin reusit poze ale tale, sunt de 100000000000000 mai bune decat orice voi fi eu in stare sa scot vreodata. cand ai zis de enterprise, sinapsa mea s-a dus la star trek, nu la ce-i in poze.
Eu asociez in general numele “Enterprise” cu portavionul iar cind ma gindesc la o naveta numele care imi vine e ori Discovery ori Challenger. Am fost un pic mirat cind am vazut in poze ca e vorba de Enterprise…