Cit timp cititi apasati pe play. Gravida de blo a pus ieri un link ce mi-a adus aminte de Radu Şeu si am gasit ceva proaspat ca pita calda: The Godfather theme.
Mai tineti minte ca inainte de ’89 romanul respecta cu sfintenie spusa tovarasului secretar general, cel mai iubit fiu al poporului, geniul carpatin, cel de Craciun impuscat, supranumit si Ceasca, aceea cum ca omul de unde munceste de acolo trebuie sa traiasca?
Interpretarea generala era ca daca lucrezi la fabrica de piine tre’ sa fii timpit sa dai bani pe o franzela, daca lucrezi la Banatul toata familia ta trebuie sa poarte Otteri aruncati peste gard, sau daca lucrezi la UMT e musai ca in fiecare luna sa montezi la ciubuc macar o inchidere de balcon. Cu corniere luate din uzina, of course gratis. Iar daca lucrai la militie era logic sa le ai pe toate astea la un loc, ca doar nu era greu sa prinzi cite unul de la fiecare fabrica ca arunca ceva peste gard si apoi sa-l “mulgi” sistematic.
Insa erau si joburi de unde ori nu prea aveai ce sa furi, cum erau institutele de proiectare ( ma rog, aia duceau acasa niste hirtii de listinguri numa’ bune de folosit la impachetat, da’ mureai de foame cu o cutie d’aia de hirtie) sau fabrici care lucrau pentru export si unde paza era serioasa. Una din fabricile astea era Electromotorul de linga gara. Productia mergea aproape toata la export, iar romanului de rind ii crapa buza dupa un motor asincron, numa’ bun de folosit la casa de la tara la taiat lemne, pompat apa sau separat untul. Un “purcelus” din asta de 1500 watti era aur curat: nu orice prost in sat avea asa ceva. Insa era si aproape imposibil sa furi unul, fabrica era inconjurata de garduri inalte, postul de militie TF gard in gard cu fabrica, nasoleala mare, de vinzare nu se gaseau, deci si valoarea lor pe piata neagra era mare.
Legenda spune ca intr-o iarna un muncitor se duce la seful de sindicat in audienta: tovarase, fiindca tot e zapada mare afara, lucru rar in Timisoara, eu propun sa facem – in pauza de masa, bineinteles – un om de zapada. Ii punem pe cap un rebut de carcasa de motor, ca sa se stie ce fabrica e aici, o matura gasim la magazie, citiva carbuni pentru ochi si nasturi aduc eu de acasa, morcov pentru nas la fel, si putem sa aducem apoi copiii de la cresa intreprinderii sa-l vada.
– Bravo tovarase, zice seful de sindicat: ai o initiativa laudabila! Uite aici o nota catre magazie sa va dea ce va trebuie pentru omul de zapada!
Inarmat cu hirtia respectiva omul nostru ia matura si carcasa de la magazie, si se apuca in pauza in curtea fabricii de facut bulgarii cei mari de zapada. Face unul, il lasa linga poarta, il face pe al doilea, il duce linga primul, il incepe pe al treilea si nu mai e zapada. Merge la portar, ii arata hirtia de la seful de sndicat si-i zice:
– Uite nene, eu am ordin sa fac un om mare de zapada pentru copii de la cresa fabricii. Deschide-mi te rog poarta sa scot bulgarii astia afara ca vreau sa ridic omul afara, linga poarta.
Portarul ii deschide poarta, si omul nostru scoate bulgarii afara si din ei ridica cel mai mare si mai frumos om de zapada din tot orasul. Cu palarie albastra facuta dintr-un rebut de carcasa -bine verificata de portar – cu o matura veche scoasa de la magazie, un morcov mare si strimb in loc de nas si cu citeva brichete de carbune in loc de ochi si nasturi. Ce mai: un om de zapada cum scrie la carte.
La terminarea programului, directorul iesind cu masina pe poarta intreprinderii vede omul de zapada, ii place si-i spune soferului: Marine miine sa-i spui la seful de sindicat sa-l felicite pe omul care l-a facut si sa-l treaca pe lista de prime. Pacat doar ca nu l-a facut mai incolo, ca unde e acum e cam intuneric…
A doua zi dimineata, dezastru: in locul omului de zapada e o gramada de zapada ravasita! Matura aruncata intr-o parte, palaria din carcasa de motor ingropata pe jumatate in zapada, un carbune ici, unul colo. Clar, opera unor vandali.
La sedinta de productie de la ora 7 primul punct pe ordinea de zi e reconstruirea omului de zapada. Pe scara ierarhica ordinul ajunge la cel cu initiativa, este scos din productie si pus sa refaca omul de zapada, de data asta cit mai sub lampa de pe stilp. Omul nostru, bucuros deja ca cele trei motoare scoase cu o zi in urma in interiorul bulgarilor de zapada sint la loc sigur in sopronul sau de la tara a refacut omul de zapada, rugindu-se doar ca nimeni sa nu observe ca azi omul e mai mic decit cel de ieri cu un volum egal cu cel al celor trei motoare.
Hi, hi, tocmai fusei la fabrica de reparat tramvaie din Bucuresti, unde povesteam cu un inginer de acolo cum se inchideau balcoanele cu chedere de cauciuc de prins geamuri de autobuz sau tramvai 🙂 Sunt cateva zone prin Bucuresti cu balcoane din astea, cu ochiuri de geam prinse in cauciuc. Iti dai seama ce sange revolutionar aveau posesorii aia de balcon, sa afiseze furaciunea asa, in vazul lumii.
Asa-i si-n Timisoara. Vezi imediat dupa balcoanele inchise, la fel cum zici tu, cu geamuri cu colturi rotunjite si cu chedere de cauciuc in ce bloc stau angajatii de la tramvaie… Sau, ma rog: vedeai pina nu de mult, ca acum termopanele-s la putere.