Contemporana cu tovarasul profesor de carnete aruncator din postul de ieri, la Mecanica era si o doamna profesoara, o adevarata somitate in domeniu, care insa era si spaima studentilor datorita exigentei. Pur si simplu nu treceai de ea daca nu o convingeai prin caietul de lucrari, examenul scris si apoi cel oral ca intr-adevar stii materia.
Pentru oral existau celebrele bilete cu subiecte, 30-40 de fisii de hirtie numerotate si stampilate, cu titlurile diferitelor subiecte, rasfirate cu fata in jos pe catedra, de unde studentul tragea subiectul cu mina tremurinda ca la loz in plic, se intorcea in banca unde avea 20 minute timp de pregatire iar apoi iesea la tabla.
Impartirea subiectelor pe bilete nu era un secret, biletele erau aceleasi pentru toate grupele. Nu puteai sa copiezi la oral, fiindca trebuia sa iti expui demonstratiile pe tabla si mai apoi urmau intrebarile venite de la doamna profesoara. Unii studenti mergeau la risc, invatau doar subiectele pare sau cele impare, insa unul a clamat ca el invata subiectele de pe un singur bilet, ba chiar a si facut un pariu pe o lada de bere cu colegii de camera ca va primi de la profesoara acel subiect.
La examenul oral, respectivul student se duce la catedra, ia un bilet, il intoarce, citeste subiectul si il pune repede inapoi, zicind ” 13! O, nu!” si incearca sa ia altul.
Inutil sa mai zic ca nu ti se dadea voie sa alegi biletul: cel pe care il scoteai din gramada trebuia sa-l dezvolti!
Profesoara sare in sus:
– Hei, unde te crezi? La taraba?
Si ia toate biletele de pe masa, cauta biletul cu numarul 13 si i-l intinde domnului student.
Iar domnul student a luat examenul si mai apoi a baut o lada de bere, fiindca, asa cum facuse pariu, subiectul cu numarul 13 era singurul pe care il invatase….
Hehe, aceleasi subiecte in fiecare an, stiute dinainte… Nu-i o metoda buna de a testa capacitatea de intelegere. Doar capacitatea de memorare.