Urban legend (3)

In anii ’80 intr-o comuna din Banat, cunoscuta indeobste datorita casei de nebuni ce-si are locul intr-o fosta baza militara sovietica, locuiau doi prieteni. Tractoristi la SMA in timpul orelor de lucru, prieteni de pahar in rest si ocazional braconieri. C-asa era pe atunci la tara, daca lucrai la o Statie de Mecanizarea Agriculturii nu era greu sa faci rost de-o coloana de volan de Roman Diesel, numa’ buna de folosit drept teava la o arma de vinatoare artizanala.

Desi Labis incearca sa ne convinga ca nu-i mare lucru sa vinezi caprioara daca n-ai o bucatica de carne sa pui pe masa la copii in realitate se pare ca lucrurile-s mai complicate. Acu’ nu de braconaj e vorba, ci de ciupercile cu care au venit din padure cei doi dupa o tura prin padure in care ciuta nu s-a dat prinsa.

Venind deci ei patrunsi de umezeala din padure fara carne dar cu tolba plina de ciuperci, o baga in priza pe nevasta unuia sa gateasca ciupercile in timp ce ei de incalzesc cu o glaja de tuica.

Pe cind era sticla aproape goala vin si ciupercile din bucatarie, insa vorba bancului – ala cu politaiul care-l intreaba pe individul ce conduce beat venind de la nunta de ce n-a lasat-o pe nevasta treaza sa conduca: beat, dar nu inconstient! – unul din ei zice:

– Ba, daca-s otravitoare?

– Is pe dracu! Io cunosc ciupercile!

– Hai ma sa nu riscam, da-i doua-trei la ciine sa manince, noi mai bem o tuica si daca nu pateste ciinele nimic mincam si noi.

Zis si facut: termina ei prima sticla, trec la a doua, se uita la ciine: potaia dadea vesela din coada prin fata casei.

Maninca asadar ciupercile si continua cu tuica. Era gata si a doua sticla deja cind vine nevasta si zice:

– Ioane, hai sa vezi, c-a murit ciinele!

Ce sa mai vada Ion si cu Gheorghe, au zburat direct in fundul curtii, si-au bagat degetele-n git si dai afara ciupercile (si tuica)!

Vin ei palizi dupa vreo 10 minute bune inapoi si intreaba:

– Undei ciinele?

– In strada, l-a calcat masina!