In civilizatia asta noua, a hypermarketului cu 12.000 produse din care jumatate au eticheta “NOU” pare putin probabil sa te apuce nostalgia dupa produse “antice, vechi si de demult”.
Chiar daca-s o fire conservatoare, fiind genul de om care bea aceeasi cafea Dallmayr din 1992 incoace, aceiasi apa minerala Borsec de cind eram copil, acelasi vin Tamiioasa Romaneasca de Cotnari de prin anii ’80 iar minim 8 din cele 10 beri care le beau pe an sint Pilsner Urquell, se intimpla ca fortat de imprejurari sa incerc lucruri noi. Lactatele sint un exemplu, acum le prefer pe cele de Cluj, apoi dulciurile “noi”, care au maturat pur si simplu vechile produse de pe rafturi si terminind cu piinea.
Fiind proaspat revenit de peste ocean, normal ca intoarcerea “la mama acasa” a implicat si solicitarea unor portii de sarmale, papricas, bors, etc.
Dar inca-mi crapa buza dupa o gramada de chestii:
– fragi. In State pur si simplu nu exista. Au zmeura, capsuni si mure la greu, da’ fragi ioc. Β Vor ramine pe lista pina probabil in 2012.
– scoruse. Cu astea-i mai simplu. Peste 5-6 saptamini or sa apara in piata.
– piure de castane. Am luat un borcan de Riureni. Ala nu-i piure de castane, e pasta de amidon cu esenta de rom si 2-3 coji de castane. Deci ramine pe lista. Cre’c-o sa caut in Ungaria din ala presat in pachet ca de unt.
– napolitane Danut. Mie sincer Eugenia nu mi-a placut prea tare. Mai ales in ultimii ani inainte de ’89 cind aparuse pe piata cu o crema roz. Si in compensare disparusera napolitanele Danut si Carmen (care Carmen inca n-au reaparut…).
– cornurile zise pe vremuri “cu 25 bani”. Alea cu sare gema pe ele. Se mai gasesc, da’ tre’ sa te trezesti dimineata devreme ca sa le prinzi. Toti “corporatistii” iau cite 3-4 si noua, astialalti nu ne mai ajung…
– cicoare. Stie careva, se mai gaseste pe undeva? Azi am luat Inka, da’ cicoarea in ea e 5%, buna si asta, imi placea cind eram mic (era sarbatoare cind faceau ai mei rost de un borcan).
– ardei cu varza, murati. Mai un pic…
– cremes, crempita, millefeuille. Da’ d’ala bun, de casa.
– salam de biscuiti. Face bunica lui Ramo… tre’ sa dau comanda…
– polonezi. Cremwurstii aia grosi. De fapt am halit in America, luati de la magazine poloneze, foarte bun! O sa caut si aici, sa fac comparatia.
– ciorba de burta. Dar numai la Garina, La Rascruce.
– ceai rusesc. Asta-i greu de gasit: ceaiul presat ca si halvaua, in pachete de 100 grame. Nostalgie de pe vremea cind vizitam popoarele vecine si prietene din Uniunea Sovietica…
– halva. Da’ din aia cu 33% coji de seminte in ea, ambalata in hirtie unsuroasa. O mai tineti minte?
-Pepsi facut cu reteta din anii ’70 – ’80. Asta de acum e… pepsi pe linga ce a fost odata…
– zahar candel. Dentistii de azi ar face infarct daca le-ai zice de el. Si dieteticienii, la fel. Da’ nu-i intreaba nimeni pe ei…
– Calve. Un fel de Nutella, olandeza. Nu cred ca mai exista, am cautat pe net, se pare ca firma mai produce doar… sos de rosii.
– must. Acuma-i momentul!
Daca v-a lasat gura apa, nu va speriati, nu sinteti singurii!
–
Calve adica chestie d-asta: http://www.dutchfoodshop.nl/broodbeleg-pindakaas-c-1_3.html ?
Daca nu gasiti online, dati o adresa si va trimit un pachet, ca aci in Olanda gem magazinele π
Ala-i! Am cautat pe http://www.calve.nl/ dar acolo nu-i decit sos de rosii si maioneza…
Ihi, vreau!
Pot plati prin paypal.
vai, mi-e o pofta de halvaua aia reala, in pachete unsuroase…am luat zilele trecute o mizerie alba, cu gust de vanilie cred, dar care gust nu era specificat pe eticheta. scarbos maxim, si am mai dat si o galagie de bani. cred ca o sa mor si nu o sa mai apuc sa mananc asa ceva. ah, sau glucoza de aia la pachet mare…
Glucoza (parca erau tablete de 300 g) o mincam daca o primeam. Dar niciodata nu am cumparat eu. Asa si cu semintele. Daca venea unu’ afara cu un buzunar de seminte prajite de ma-sa pe aragaz, intindeam mina sa-mi toarne-n palma. Da io n-am dat bani pe asa ceva…
droooolllllllllll
Bre, tre’ sa recunosti ca te-a asteptat a batrana cu o portie de “bombe” de biscuiti. Las’ ca dau comanda. Cu vinul ne-am pus la punct deja π
Mi-era dor de PAINE romaneasca, nu de alta dar am suferit crunt in obamaland cu toate ciudateniile de pe acolo. Noroc cu Muncan, ca de la el se mai lua paine decenta.
Cea mai buna halva era aia facuta la fabrica de ulei din Iasi. Avea hartia protocalie unsuroasa, si se vedeau in ea cojile, da, buna rau. Am inteles ca fabrica aia s-a inchis, deci s-a dus dracu si halvaua.
Scoruse, ce sunt alea?
Piure de castane – cred ca e week-end-ul asta festivalul castanelor la baia mare, poate face cineva acolo
De polonezi ti-am scris in postul cu polonezii π
Eu tanjesc dupa o ciocolata ungureasca Africana, care s-a gasit in Ro prin anii 90, la inceput. Era cu arahide intregi si mult lapte. N-am mai mancat niciodata ciocolata asa buna ca aia. Ce se cheama acum Africana e vax
Scorusele sint niste fructe de toamna tirziu. Cred ca sint bune numai dupa ce da bruma. Ca forma seamana cu o rosie tuguiata si sint maro la culoare. Cele mai moi sint bune. Se musca tuguiul si se suge continutul (e o pasta). In Banat li se mai spune si nashpoi. Imi ploua-n gura…
Unde se mai gasesc napolitane Danut? Eu am mai vazut acum multi, multi ani prin pierdute orasele de munte. Faceam plinul atunci π
Se gasesc mai multe feluri la brutariile BegaPam. Eu am luat si clasice, invelite in ciocolata (de departe cele mai bune!!!) dar si cu crema de alune, simple, neinvelite. Am luat si vrac de la magazinul de prezentare de linga Gara Mica din Timisoara, dar acum 2-3 ani.
Vroiam sa te-ntreb si eu ce-s scorusele, dar dupa ce ai explicat cred ca stiu ce-s; li se mai spun, cel putin in Bihor, Nuspui. π Au o consistenta de mar stricat doar ca-s dulci si au 2-3 samburi. Asa-i?
Alea-s! Poti minca un kil si nu te saturi.
eeeeh…Calve’ , inainte de revolutie erau cele mai ingenioase moduri de ambalare dupa parerea mea, gaseai Calve’ in borcan gen halba ,mai mare,mai mica,si un gust de mureai,ai fi mancat numai calve pe batoane calde taiate in 2 cu unt si o canita cu lapte,doamne ce vremuri. am mancat un pui singur cu sos calve ,dar nu mai stiu exact ce sos era ,ceva ca o mioneza si arata un pui pe el.