Mai toata lumea cu care m-am intilnit dupa ce ne-am intors din cele 6 luni regulamentare petrecute in New York si imprejurimi m-a intrebat doua lucruri:
a) de ce naiba ne-am intors (mai putin maica-mea…)
b) cum mi se pare Romania?
Raspunsurile sint:
a) uite de-aia!
b) parca nu atit de prafuita cum mi se parea anii trecuti cind ma intorceam dupa o absenta mai mare acasa. Timisoara e colorata. Si la propriu si la figurat. Problema insa e ca oamenii mi se par tristi.
Dar hai sa las imaginile sa vorbeasca de la sine:
– vorbeam de culori?
– Art Deco. Nu doar Empire State sau Chrysler Building, ci si Turbinele de pe Bega.
Zeul Mercur din Piata Traian e tot asa ruginit cum il stiam…
Parca nici traficul nu mai e ce-a fost…
Halebardierul lui Matei Corvin inca apara Carul cu Bere…
Comparativ cu zgirie-norii new-yorkezi, Continentalul mi se pare o strimbatura…
Am vazut si batrini zimbind… dar din pacate nu aici….
sad old lady
Mesele de sah din spatele Catedralei, ca intotdeauna: ocupate. Observati chibitul cu cravata…
Una priveste-n fata, cealalta in urma…
Unii nu si-au pierdut optimismul: inca mai spera ca este peste-n Bega!
Graffitti. Ca doar orice oras care se respecta are derbedeii cu sprayuri in rucsac… Desi… astia-s chiar talentati!
Oldtimer autohton:
Si in final, unu’ obosit. Atit de tare incit pina eu am schimbat obiectivul, el de-abia a reusit sa urce un picior pe banca. Da’ i-a cazut capul in piept…
Fie pita cât de rea, tăt mai bine-i în ţara mea! 🙂
Oooo, imi place mult descrierea si poza cu Continentalul 🙂
Faine pozele!
Turbinele au fost construite inainte de 1914, deci nu poate fi vorba de Art Deco.Mai degraba “secession vienez”/art nouveau austriac, stil ce a influentat Art Deco. 😉