Sirma

Cautind io zilele trecute acasa prin sertarul cu acte, am gasit doavada care contrazice toata fanfaronada mea cum ca-s pui de moldovean. Si mai grav, acu’ io cre’ca-s ungur!

Imi povestea mie tata cum, copil fiind, a venit el minat de foame si de razboi in vara lui  ’44 cu un tren plin de refugiati la Timisoara, cum a calatorit pe acoperisul vagonului si cum la strigatul “sirmaaaa!” al celor care stateau pe primul vagon se aplecau cu totii cind trenul trecea pe sub firele de telegraf. Apoi cum a lucrat el la o fabrica unde erau numai unguri si nemti, si de-aia stia el ungureste la perfectie. Ca ma dispera cind eram mic si mergeam cu el de mina la piata si se intilnea cu ‘spe persoane, cu care numai in ungureste vorbea, limba care depaseste capacitatea mea de invatare. Pina si mama tot Misi ii spunea si daca ma gindesc si mai adinc, nu l-am vazut sa bea vin niciodata. Dar palinca da. Pai ce dreaq de moldovean ii ala care nu gusta un Cotnar? Ca pina si dojo a mea linge cite un pahar de Grasa sau Tamiioasa, si juma’ din singele ei e apa chioara din Olt. Ma rog, mai de linga Sibiu, da’ parerea mea e ca la aia de le curge Oltul prin gradina tot olteni se cheama…

Deci taica-meu, fie iertat, m-a tras in piept si pe mine si pe sor’mea invatindu-ne ca sintem urmasi de razesi si sa nu ne fie rusine niciodata cu originile noastre moldovenesti. Dovada? Permisul lui de conducere, unde scrie negru pe roz cum ca-i nascut in judetul Timis!

Are careva o harta mai detaliata a judetului, ca pe-a mea nu apare Broscauti-ul?