Cine credea ca graffiti a aparut pe zidurile noaste doar dupa marea imbulzeala din 1989 (Jos Ceausescu, FSN = PCR, Jos Iliescu) se inseala. Cine credea ca graffiti a aparut in anii ’80 (Muje Steaua, Hai Poli, Nu Parca 2 TM 418, AC/DC, AMR 17 zile, etc) iar se inseala. Prin anii ’94-’95 am studiat mai indeaproape Biserica Millenium. Nu, nu e vorba de Mileniul de care stim noi, Y2K. E vorba de mileniul ala celebrat in 1896, dar asta-i alt subiect deja. Deci interesat de cea mai frumoasa constructie in stil neoroman din Timisoara (terminata in anul 1901) am inceput sa-i dau tircoale. Adevarul e ca nu numai stilul arhitectonic e de admirat la aceasta biserica, ci si calitatea exceptionala a executiei. E de o calitate egalata in finetea detaliilor poate doar de Catedrala (terminata, la rindul ei in 1946). Atunci am observat ca pe o inaltime de un stat de om literalmente de jur-imprejur caramizile crude care dau aspectul unic bisericii sint inscriptionate. Scrise cu creionul sau cu cuiul. Incepind din 1900 si terminind… Gasesti si romani si nemti si tigani si evrei si unguri. Timisoara at its best. Sentimentele mele vis-a-vis de maltratarea cu cuiul, creionul sau carioca (paradoxal baietii cu spraiurile au iertat biserica!) a unui adevarat monument arhitectonic sint impartite. Pe de o parte imi vine sa-i bag in ma-sa pe nemernicii care risciie cu cuiul pula/pizda= x patrat, dar pe de alta parte am fost atit de fascinat de inscriptii incit azi am fost pentru a treia oara sa dau inconjurul bisericii. Din nefericire pentru voi, cu aparatul de fotografiat atirnat la git :-). Am facut vreo 300 poze si n-am terminat – incepuse sa ploua destul de tare. Citeva va arat si voua. Nu-s neaparat nici cele mai vechi, si nici cele mai reprezentative. Dar va puteti face o impresie de cum vedeau graffiti-ul parintii, bunicii si parintii bunicilor nostri.
Ai avut “o jena” sa dai si amanunte istorice despre biserica dar Wikipedia isi face datoria pentru cei interesati: Biserica Millennium este cea mai mare biserică romano-catolică din din Timişoara, situată în Piaţa Romanilor din cartierul Fabric . A fost construită pentru cinstirea a 1.000 de ani de la stabilirea ungurilor în Câmpia Panoniei (de aici numele de Millennium). Construcţia, în stil neoromanic, a început în 1896 şi a fost terminată în 1901. Pe 13 octombrie al aceluiaşi an, a fost sfiinţită de episcopul Sándor Dessewffy. Proiectul a fost realizat de arhitectul Lajos Ybl.
Biserica are doua turnuri cu o înălţime de 65 de metri, cupola centrală având 45 de metri înălţime. Capacitatea locaşului este de până la 3.000 de persoane. Marele clopot are o greutate de 2.420 de kilograme. Este dotată cu o orgă fabricată de meşterul Leopold Wegenstein şi donată de episcopul Alexander Dessewffy.
Deduc ca intr-adevar e frumoasa biserica, din pozele tale.
Ma gandesc ca poate taman caramizile or fi fost salvarea acestor mesaje scrijelite cu cuiul, ca daca ar fi fost ziduri varuite ar fi avut aceeasi soarta cu inscriptiile de la Revolutie/golaniade/mineriade de pe zidurile Universitatii din Bucuresti. Intr-o seara le-ar fi varuit vreun primar zelos, pe motiv ca arata rau „jos comunismul” si ”mai bine golan decat…” in inima Bucurestiului.
Am avut acelasi sentiment al ‘eternitatii’ cind am vizitat acum vreo 8 ani manastirile din Moldova. Pina la inaltimea unui om, am gasit acolo inscriptii cu nume de unguri, romani, nemti, la gramada. Toate de pe la 1850 incoace. A fost un sentiment foarte interesant. Obsesia omului de a lasa o urma ca a trecut pe acolo…Din fericire, acum avem facebook, si cred ca junii de azi nu mai simt cu atita obstinatie nevoia de a dovedi ca au fost acolo. Mai degraba trag o poza si o pun pe facebook. In felul asta, un public mai larg are acces la informatia ca ‘gigel was here’. Altfel, trebuie sa mergi personal la Sucevita/Moldovita sa te convingi…
Apropo de scrijeliturile de pe zidurile manastirilor din Moldova imi aduc aminte ca era un pomelnic (sau un hronic?) cu numele celor care s-au “semnat” pe ziduri, intr-un almanah Flacara dinainte de 1985 rimat foarte misto.
Interesante aceste inscripti. In multe locatii le urmaresc usor contrariat. Pe de o parte le privesc ca un act de prost gust, pe de alta parte ca o sursa de informatii (fiind de meserie istoric).