Unde sintem noi sint doar 50 romani stabiliti. Cel putin asa zice sora-mea ca i-a spus D-na consul de la Sevilla.
Din astia, majoritatea sint respectabili. Exceptii – ca de obicei – cersetoarea tiganca careia la urarea “sa va dea Dumnezeu sanatate” i-am raspuns (fara sa-i dau vreun ban) “si dumneavoastra la fel”, sau individul care a scos de par o “domnisoara” dintr-un pub de la parterul blocului si-a inceput sa-i rearanjeze semnalmentele in plina strada, in plina zi, fara ca vreun spaniol sa se bage sau sa sune la politie. In rest, agenti imobiliari, doctori, chelneri, bucatari. Nu pun la socoteala graffiti-ul Gabi – Sorin – Pula de pe o cladire in demolare.
Un chelner care o rupea pe romaneste cu accent maghiar ne-a servit un gulas fantastic in ajunul revelionului, altul, oltean din Slatina ne-a servit un lichior de lamiie din partea casei si ne-a intrebat un sfert de ora de vorba despre Romania ieri la o pizzerie italiana. Putini romanii, in comparatie cu englezii sau finlandezii, de pilda. Vorba aia: aici si boschetarii sint englezi si chiar asa e!
Dar cea mai faina faza cu romani a auzit-o sora-mea ieri:
O mamica spanioloaica cu baietelul bolnav si cu fetita, amindoi jumate romani-jumate spanioli, la ea in cabinet. Mamica il duce cu vorba pe copil ca-i da o pastila micuta, dar era vorba de un supozitor. Dupa administrarea medicamentului, pustiul de 5 ani ii spune furios mamei (care nu intelegea chiar totul in romaneste):
– Mi-ai bagat pastila-n cur, lua-te-ar dracu!
