Pute ca o Dacie verde

Azi am chef sa va povestesc intimplari din liceu. Mai exact din timpul practicii.

Mereu am fost de parere ca mersul la scoala seamana mult cu mersul la fabrica.

In fiecare zi intri pe aceiasi poarta, la aceiasi ora, e acelasi tip in stinga ta si aceiasi tipa in dreapta. O anumita disciplina e impusa, se maninca la ore fixe, tre’ sa-ti ceri voie sa mergi la buda, ce sa mai vorbim de aprinsul unei tigari si n-ai voie sa vorbesti neintrebat. O  monotonie pur si simplu dezgustatoare pentru cineva caruia-i place diversitatea.

Nu e de mirare deci ca luna de practica din fiecare trimestru era asteptata cu nerabdare. Acum nu mai e asa, in afara de doua grupe de studenti veniti cite doua ore in vizita  intr-o vara cu un asistent, eu n-am vazut pe nimeni sa vina sa invete cum e in realitate pe santier. Elevi n-am vazut deloc, noi cica furnizam cei mai multi muncitori in constructii in Europa, dar tineret nu prea vezi. Doar “moldovenii” din garda veche, si astia-s din ce in ce mai batrini.

Dar, vorbeam de practica.

Ne dadeau o salopeta, o pereche de cizme de cauciuc (fara talpa si box de otel, nu se”purta” asa ceva pe vremea aia), o casca din textolit (ca alea ce le purtau ortacii lui Miron Cozma la Bucuresti in 13-15 iunie ’90) si ne tineau o zi la instructaj de protectia muncii. Asta pot s-o zic cu mina pe inima, aveau grija de viata noastra.

Apoi eram impartiti in grupe mai mari sau mai mici si ne trimiteau pe diverse santiere sau poligoane de prefabricate.

Unde, timizi, stateam stingheri pe linga o baraca asteptind sa ni se decida “soarta”. Venea intr-un final un maistru sau sef de echipa ce ne examina ca pe niste cai la tirg si ne impartea cite unul sau doi la muncitori. La prima mea practica am nimerit la un parchetar. Apoi la faiantor, zugrav, zidar, si din clasa a unspea la caloriferisti, sanitaristi si electricieni.

De inceput, ne rupeam circa descarcind materiale si carindu-le prin santier. Dar apoi eram lasati si noi sa invatam sa lucram, fiindca la sfirsitul lunii eram examinati si luam note.

Boon. Asta-i partea oficiala. Neoficial, aveam parte de distractie gramada, nu numai de munca. Mai fumam o tigara cu muncitorul, unii mai luau si o gura de rom, haleam parizer prajit cu aparatul de sudura cu acetilena, aveam unde juca scunsa, aveam materie prima pentru tras cu cornete sau de facut prastii. Faceam rost de carbid si capse de puscat in perete, pe scurt nu numai ca nu ni se parea practica o corvoada, ci era mai degraba un fel de vacanta petrecuta impreuna cu colegii. Iar de la ora 12 eram liberi.

Si daca cineva isi inchipuia ca ziua petrecuta la instructajul de protectia muncii domolea instinctele de distrugere din noi, se insela amarnic. Am luat un sut in cur de-am sarit un metru, de la un muncitor care m-a vazut scriind cu pistolul de vopsit “AC/DC” pe transformatorul electric. Puteam sa mor prajit de kilovoltii aia. Printr-a doispea fumam cu un coleg in casa scarii la etajul patru, si jos la parter era generatorul de acetilena al caloriferistilor. Si-am facut pariu cu colegul ca nimeresc cu mucul de la tigara serpentina de la siguranta generatorului. Si-am nimerit-o. Noroc ca nu era nimeni prin preajma cind a sarit chestia aia din mijloc pina pe la etajul doi in aer. Oricum, bubuitura a fost de nota zece! Si peretii zugraviti istant de zeama aia alba de carbid!

Iar cea mai naspa faza i-am facut-o unui maistru de la noi de la liceu la sfirsitul practicii de vara, cind se zugravea liceul si se faceau reparatiile pe la internat si cantina. Nu stiu cu ce am gresit, de ma punea zilnic dupa terminarea programului sa-i spal masina, un jaf de Dacie. Verde.

Si-am vorbit cu un coleg ce avea tatal la pescarie la Banloc sa-mi aduca in ultima zi de practica un peste. Indiferent ce peste. Si-am primit un crap. Cam de treisfert de kil. Pe care l-am impartit in doua si, dupa ce i-am spalat masina pentru ultima oara, i l-am plantat, invelit intr-un ziar, o parte legat cu sirma de arcul de la roata din stinga spate si cealalta intre arcurile de la speteaza banchetei din spate. Fiindca dupa ce va simti putoarea, cel mai probabil va gasi intii mortaciunea de la roata si cu putin noroc partea din bancheta o va mai plimba o zi-doua. Nu garantez ca asa sa-ntimplat, io zic doar cum am gindit toata treaba…

Si ca sa fiu sincer pina la capat, nici masina lui tata sau a mea, mai tirziu, nu mi-a placut niciodata sa o spal… Daramite o Dacie verde!