Primavara 1999. Cu Energo la Oradea. Sapam pe linga centura. Fo’ 16 km… Dinspre Uzina de apa (nr2?), subtraversind Calea Clujului, calea ferata ce duce la Cluj, calea ferata ce ducea la Vascau si pina la iesirea spre Felix. Vine mecanicul de pe automacara la mine: sefu’, o ciupit excavatoru’ o teava! Da’ nu curge nimic.
– Vasile (sa-l ierte D-zeu ca a murit acum 5 ani), zi-i sa dea mai departe, pe plan nu e nimic inca 500m! Sigur e o bucata aruncata si ingropata acolo.
Io eram in partea aialalta a sapaturii ca aveam BERD-ul pe cap la o proba de presiune.
Si imi scot incidentul din minte. Era vineri si urma sa plecam in week-end acasa.
Luni, gasim un ditamai lacul (terenul e valurit acolo) si o capota de Oltcit undeva la mijloc…
Traficul deviat, evident.
Cica simbata seara a tisnit apa ca un gheizer timp de vreo 3 ore, a fost televiziunea, prefectul, Apaterm-ul etc. Si – clasic romanesc – nimeni nu stia nimic, teava era a nimanui. La un moment dat, cam pe cind s-a umplut valea, s-a oprit si gheizerul. Asta se intimpla la citeva sute de metri dupa un CET, care era deja inchis atunci. Ma rog, am deschis noi vanele la teava (pentru apa potabila) pe care o montam si am drenat toata balta aia spre o zona mai joasa. Iar gheizerul fusese teava aia pe care a gasit-o excavatorul meu, o teava “clandestina” de la un bazin de colectare a condensului de la CET ce ducea la un piriu din apropiere. Cum plouase puternic in week-end (era exact actunci cind din cauza ploilor Basescu a dat ordin sa se arunce o cale ferata in aer ca sa nu se inunde Salonta sau Chisineu Cris) apa a crescut in bazin, iar automatizarea era inca functionala, au pornit pompele care bagau apa in piriu… Si nu era nimeni nebun sa-si ia televiziunea in cap si sa zica: “e teava CET-ului dar n-am declarat-o ca sa nu platim amenzi la Mediu”.
Norocul meu o fost ca am trimis toate utilajele in baza cit am fost noi plecati, inclusiv Wola si excavatoarele, ca sa nu le fure careva baterii, motorina, truse de scule… Ca daca ramineau acolo, si un bebe de 2 ani facea legatura intre apa care tisneste si excavatoarele lui Energo…
N-am vazut reportajul de la televiziunea locala, nu m-ar fi mirat sa-l scoata vinovat pe amaritul care a plecat inot de la “Titanicul” ala de Oltcit.
In orice caz, io am facut rost de la prietenii de la Apaterm de un jibou cu care am bandajat teava sparta si am turnat un metru cub de beton peste, apoi o cupa de pamint si nici usuroi n-am halit, nici gura nu-mi miroase.
Si a doua faza de la Oradea, de data asta in oras, sapam in fata Autogarii (strada Caprioarei daca retin bine?) si dirijam eu excavatoristul, fiindca era plin de cabluri subterane si racorduri la apa in zona. Sapam intre strada si trotuar, pe zona verde.
Ma trezesc cu un tip linga mine:
– Era un mar aici!
Ma uit o secunda la el, un nene palid, cu mutra tipica de contopist. Genul pensionarilor de boala care vin sa-ti ceara o galeata de nisip “pentru pisic” si daca le dai voie sa ia, cara 40 roabe. Ma intorc la sapatura mea.
– Domnuu!!! Ma trage efectiv de mineca. Imi vine sa-l pocnesc, io-s tot transpirat sa nu rup dracului ceva si el ma seaca la cap.
– Ce vrei nene? Am treaba, hai scuteste-ma!
– ERA UN MAR AICI! se rasteste el.
– L-o fi halit careva, mare lucru!
9 milioane. Salariul meu pe trei luni. Atit a fost amenda pentru marul japonez (!?!), specie rara in Romania, pe care tipul ala (de la horticultura) il avea trecut pe harta. Credeti ca a contat ca io trebuia sa vin cu teava exact pe unde a fost pomul? Sau ca nu sapam de capul meu ci lucram dupa un plan, pentru Primarie, al carei angajat era si mosulica ala? Cica trebuia sa-i chem sa scoata ei pomul. Sure!
Noroc ca a platit firma amenda, ca altfel intram in faliment…
Luni, va invit sa incepeti saptamina cu o pauza de tigara…
Aha deci ai trecut si pe la Oradea,de incidentul ala cu tzeava nu-mi aduc aminte.Oricum anul 1999 a fost un an negru pt mine,doar un singur lucru imi aduc aminte.
Sper ca n-aveai Oltcit pe atunci! 🙂
Mircea nu aveam Oltcit,n-avema nici macar carnet de sofer:))
Mircea, Mircea… cu ocazia asta aflam si noi ca te mai cheama si altcumva in afara de “Soare”:D
Tine-o tot asa cu blogu’, ca le scrii bine!
Cate as avea sa-ti spun… Poate dupa ce va intoarceti din State si-o sa am drum la Timisoara ma scoti in oras, la o nefiltrata. 🙂 Cunosc “treaba” cu CET-ul, Apatermul si multe alte lucruri de acest gen. Ar fi culmea sa fii tocmai Mircea la care ma gandesc eu! 😉
Confirmari pentru post: Uzina e intr-adevar numarul 2, strada din fata Autogarii e Caprioarei si CET-ul scos din uz e al 2-lea din oras. Nu stiu cand ai fost ultima data in Oradea pentru ca in zona de unde porneste centura acum e Metro, la iesirea spre Baile Felix e Selgros si la intrarea dinspre Arad (Timisoara) e Real.
Daca cumva o sa ai drum in Oradea inainte de a ajunge eu la Timisoara nu ezita si anunta-ma sa iesim la o poveste cu bere.
Deci Dl Dojo (asa cum ai fost poreclit in blogosfera) esti tare de tot. Cu asa aventuri cred ca intr-un an sau doi o sa devii un mc nea Marin! Spor la treaba si bafta multa! 😉
Din ’99 n-am mai fost pe acolo. Iar in viitorul apropiat nu vad o oportunitate de a ajunge in Oradea… Poate in toamna, la Tm…
@artistu: acum am vazut chestia cu Domnul Dojo… Dar suna cam ca si:
Bun, acum, daca stau sa ma gandesc, is si patroana 😀
Ce conteaza, dom’le, un mar de specie rara, tzava sa traiasca, si sa treaca pe-aici pe unde vreau eu.
ce sa zic, daca mai vad vreun excavator pentru indiferent ce la mine pe strada, ii dau afurisenie la biserica, si masinii, si operatorului, si maistrului, si infinerului, si firmei, si primariai, si la toata familia lor. Iaca!
Marul ala e specie rara la noi, nu stiu cit de etic e sa aducem in Europa pomi din alte continente… In State daca esti prins cu seminte de plante pe aeroport poti fi arestat. In Australia e la fel. Ecosistemele sint chestii foarte fragile…