Monedele din cutia de ceai

Cre’ca cine ma cunoaste stie ca ma pricep la monede. Insusi numele blogului are legatura cu  colectionatul monedelor, adresa mea de mail, la fel. Inchis in casa cu gripa asta, ca sa scap dracului odata de ea fiindca n-am nici un chef s-o duc la export saptamina viitoare, tare as fi facut niste poze cu cutiile de ceai, dar ce sa pozezi in casa? Florile? Frigiderul?

Nah!

Am incercat ieri citeva poze cu diverse chestii la indemina, n-am fost prea multumit. Azi mai aveam  7 bucatele de hirtie foto taiate la masura, si citeva monede ratacite pe birou. De ce nu? Le-am scos pe balcon la soare, le-am sprijinit de perete si am pus cutia de ceai in fata lor. Tre sa recunosc insa ca dupa ce s-au uscat, cind le-am pozat cu Oly digitalu’ mi s-au parut putin albastre (in realitate sint negre), asa ca nu le-am “retusat” sa fie alb-negru in PhotoImpact, ci le-am lasat cum su iesit din inversarea albastrului, adica sepia.

Mie imi plac monedele si ruginite, deci parerea mea subiectiva nu se pune.

Au iesit faine?

[nggallery id=12]

 

Gripa

Am facut gripa. Luni ma dureau muschii. Luni spre marti aveam sticla pisata in git. Marti am dirdiit de frig toata ziua. Marti spre miercuri am transpirat ca un cal. Ieri eram deja satul si de durerile musculare si de git si de frisoane alternate cu transpiratii. Azi noapte a inceput sa-mi curga nasul. Acum nu ma mai doare nimic, mai sint doar mucos, sper ca miine poimiine sa fiu ca nou.

Am baut doar niste ceai negru (cind au inceput durerile de muschi), ceai de musetel (de cind cu durerile in git) si apa chioara (de cind cu transpiratiile). Medicamente? 3 pastile de Coldrex in prima zi, apoi am renuntat la ele ca parca mai rau imi faceau, si doua aspirine, una ieri si una azi.

Oare chiar trebuie sa ne otravim ficatul cu paracetamol daca si asa gripa orice am face tot o saptamina ne tine?

e, semnul estimat

De multe ori cind stai pe buda iei cutia de detergent si o citesti cap-coada, sau sub dus fiind iti stau in fata ochilor toate cosmeticalele de pe polita si vrind-nevrind observi ca toate au un lucru in comun. Fie ca e Arielul de 6 kile, pasta de dinti de 75g sau samponul de un sfert de kil. Ba mai mult chestia in comun apare si pe ambalajele de cola, seminte de dovleac, conservele de porumb – in general pe tot ce e ambalat/sigilat.

E litera “e” care apare imediat dupa cantitatea continuta, scrisa pe ambalaj.

Io n-am stiut pina azi ce semnifica e-ul ala, si m-am pus pe cautat.

Cica este “estimate sign” si este o marca prin care producatorul atesta ca produsul este ambalat in conformitate cu Directiva Europeana 76/211/EEC. Mai pe romaneste spus, cantitatea de produs continuta in ambalaj nu este, in medie, mai mica decit cea scrisa. Adica daca tu vezi ca scrie ca sint 50 ml in sticla de parfum pe care ai dat un sfert din salariu, poti fi convins ca in nici un caz nu sint mai putin de… 45,5 ml! Nu glumesc!

e-ul se pune pe ambalaje care contin intre 5 ml, sau 5 g si 10 l sau 10 kg, depinde daca e vorba de lichide sau solide.

Mai jos e tabelul cu variatiile de greutate admise, functie de cantitate:

Table of tolerable negative errors
Nominal quantity
in g or ml		 Tolerable negative
error
5–50 9%
50–100 4.5 units (grams, ml)
100–200 4.5%
200–300 9 units (grams, ml)
300–500 3%
500–1000 15 units (grams, ml)
1000–10000 1.5%

Bine, teoretic se poate intimpla ca tu sa cumperi o punga de seminte de 50 grame si sa primesti 54,5 grame, dar parca nu-i acelasi lucru cu 9% mai putin in flaconul de parfum, nu?

(Alte) Imagini din cutia de ceai

Ieri fiind un cer plumburiu, numa’ bun de poze cu cutia de ceai am iesit la pozat prin centru si prin Piata Traian. Omagiile mele “baietilor cu ochi albastri” fiindca n-au trecut doua minute de cind mi-am plasat jucariile in Piata Operei si s-a si infiintat unul linga mine curios nevoie mare sa afle ce e in cutia aia cu mineci in care mosmondesc cu miinile (e darkbox-ul in care bag cutia de ceai ca sa scot bucata de hirtie expusa si sa o inlocuiesc cu una noua). Domnului curios i-am raspuns ca are 3 incercari sa ghiceasca ce e. Prima a ratat-o, m-a intrebat daca e ceva relativ la porumbei (si da, darkboxul seamana pe undeva cu o cusca), dar i-a picat fisa repede: faceti poze?

Linistit ca nu otravesc porumbei sau ca nu amorsez vreo bomba (era la ora la care 30-40 de insi imbracati in negru agitau niste bete de babus pe ritmul tobelor batute de niste copii de la balconul Operei) omul a mai stat cu mine citeva minute de vorba, curios sa afle cum se fac pozele cu cutia de ceai.

Nu i-am dat adresa blogului, i-am zis doar ca daca o sa caute bine pe net, azi va avea ocazia sa vada imaginile.

N-am stat prea mult, ca a inceput sa ploua. Da’ 15 poze tot am facut…

Poftiti de le vedeti si voi:

[nggallery id=10]

Nagy Imre, un caz de “cine ridica sabia, de sabie va muri”

Are si Biblia uneori dreptate. La citatul din titlu ma refer.

Citeam ieri niste chestii despre Gheorghiu-Dej – trebuie sa recunosc ca despre perioada Republicii Populare Romane stiu mult mai putine detalii decit despre multe alte perioade din istoria noastra – si am dat de un pasaj interesant, in care se spunea ca in 1956, Dej simtind in ceafa suflarea lui Hrusciov (ce cocheta cu ideea schimbarii sale) a facut niste miscari foarte destepte reusind sa inlature atit pretendentii la tronul comunist al Romaniei cit si sa iasa el insusi cu o pozitie intarita, ce-i va asigura inca un deceniu de putere absoluta in Romania, iar Romaniei ca stat socialist niste mici avantaje.

Cred ca toata lumea stie ca in era comunista, atit in perioada stalinista cit si dupa au existat mereu procese spectaculoase de lideri carora li se descopereau ba un spirit reactionar, ba o tradare de neam si tara, ba o aderare la cine stie ce grup de dizidenti. Procese, exiluri, inchisori, executii, mai rar cite o scoatere fortata la pensie sau mutarea pe un post de director de editura…

Nici rusii, nici romanii n-au scapat de paranoia asta. Si nici ungurii.

Ziceam mai inainte ca Dej simtea in ceafa o adiere ce putea deveni vintul schimbarii sale si aducerea in prim plan a adversarilor sai, fostii stalinisti  Miron Constantinescu şi Iosif Chişinevschi, deveniti peste noapte obedienti in fata lui Hrusciov. Dar Hrusciov insusi avea problemele sale personale in Prezidiul CC al PCUS, Dej speculind foarte bine actiunea rusului, care sprijinit de armata si de KGB a identificat si inlaturat “dusmanii poporului”, el  facind exact acelasi lucru cu adversarii sai. In plus a jucat destept inca o carte: cea a condamnarii revoltelor din Ungaria, punind totodata la dispozitia Armatei Rosii infrastructura de transport romaneasca (drumuri si cai ferate) pentru invazia sovietica din 4 noiembrie 1956. Ba mai mult, a acceptat detentia la Snagov a liderilor revoltei maghiare, pina in aprilie 1957.

Figura centrala astazi este Nagy Imre, comunistul ungur care a anuntat iesirea Ungariei din tratatul de la Varsovia si declararea neutralitatii care avea sa infurie URSS-ul si sa invadeze tara, schimbindu-l pe Nagy cu Janos Kadar. Probabil ati vazut poze cu tramvaie arzind in Budapesta, tancuri sovietice tragind cu tunul in Parlamentul ungar sau ati auzit de reabilitarea lui Nagy Imre din 1989, fapt care se zice l-a socat pe ucigasul sau, Janos Kadar, de-a murit de inima rea trei saptamini mai tirziu.

O prima oara zicala din titlu se adevereste: Kadar a semnat ordinul de executie a lui Nagy, dar a murit, se pare, din cauza reabilitarii victimei sale.

Sa revenim acum la Nagy Imre. Eroul incercarii de scoatere a poporului maghiar de sub aripa sovietica  nu a fost altcineva decit un comunist convins, care cazut prizonier la rusi in primul razboi mondial s-a inrolat in Partidul Bolsevic si in Armata Rosie odata cu izbucnirea revolutiei, ba chiar a ajuns sa fie intre soldatii care-l tineau captiv pe tarul Nicolae al II-lea si familia sa. Wikipedia da ca foarte probabila prezenta sa intre cei sapte mebri ai plutonului de executie care l-a asasinat pe tar, tarina si copiii lor.

Nu orice prost s-ar oferi sa faca parte din plutonul de executie al unui tar.

Mai apoi a trait la Moscova intre 1930 si 1944 ca o figura proeminenta a Cominternului, venind inapoi in Ungaria o data cu tancurile sovietice: un fel de Ana Pauker ungur…

Atita doar ca spre sfirsitul carierei ori s-a pisat contra vintului cu opozitia sa in ce priveste colectivizarea (fusese expert pe teme agricole si in repetate rinduri chiar ministru al agriculturii) si a fost exclus din partid, ori a dat dovada de putina viziune in ce priveste caderea stalinismului in desuetitudine, mizind pe vintul schimbarii care i-ar putea sufla in pinze odata cu schimbarea ideologiei staliniste. Si, cum era la comunisti: iti faceai autocritica si mai pupai in fund pe unul si pe altul, a fost reprimit, a fost repus ministru al agriculturii, si apoi a ajuns prim ministru.

A tinut un discurs memorabil la radio prin care si-a atras simpatia populara dar si-a ridicat in cap toata floarea imperiului sovietic. Si cum cu rusul nu te pui, stiti ce a urmat.

Ironic, nu? Sa-l impusti pe tar ca sa vina comunistii la putere, iar apoi aceiasi comunisti sa te spinzure pe tine!

La fel si Dej: i-a ajutat logistic pe rusi sa invadeze Ungaria si sa-l prinda pe Nagy Imre, l-a tinut captiv in Romania la Snagov (sa nu uitam ca el primise azil la Ambasada Jugoslaviei, unde Tito ii oferise protectie, dar fusese convins ca va fi lasat liber iar fraierul a parasit ambasada…), dar la urma se pare ca si el a fost executat de rusi, prin iradiere.

Ziceam la inceput ca Romania a avut un mic avantaj din toata afacerea asta: Dej a reusit, cu toata opozitia unei parti din conducerea PMR sa aduca in discutie retragerea Armatei Rosii de pe teritoriul Romaniei, lucru care s-a si realizat in iunie-iulie 1958. Iar in anii ’60 Romania  a reusit sa isi impuna conditiile in schimburile comerciale cu Ungaria, in principal in promovarea produselor industriale -mai rentabile – in schimburile comerciale, in detrimentul meteriilor prime – mai ieftine (carbune, petrol, lemn, minereuri).

Inutil sa mai spun ca Romania a fost singura tara din spatele Cortinei de Fier de unde trupele sovietice au fost retrase. Oricum eram inconjurati de tari socialiste.

Ce a cistigat Ungaria din toata chestia asta? Pai in primul rind regimul lui Janos Kadar a fost nevoit sa faca concesii in ceea ce priveste nivelul de trai, a fost nevoit sa se axeze pe bunastarea populatiei in detrimentul investitiilor majore in industrie (fapt care a dus la o indatorare excesiva a tarii inca de atunci…). Cu alte cuvinte ungurii au inceput sa o duca tot mai bine, iar tara lor tot mai prost – exact invers ca romanii…

Cel mai cistigat a fost Tito, el nu s-a bagat in treburile Ungariei, rusii l-au lasat in final si pe el in pace si a dat ortu’ popii de batrinete, fiind privit si astazi ca un adevarat om de stat in toata lumea. Dej, Kadar, Hrusciov, cine isi mai aduce aminte de ei azi? Istoria i-a aruncat la cos. Deocamdata Nagy Imre rezista, avind monument si in Budapesta si la Snagov. Mai vedem peste 40-50 ani….

 

 

 

Scrisori legionare

De la inceput sa fie clar un lucru: n-am fost, nu sint si sigur nu voi fi nici de acum incolo simpatizant legionar, nationalist, extremist, fascist, nazist, comunist, rasist sau altceva de genul asta. Faptul ca subiectul de astazi e legat de membri ai Garzii de Fier se datoreaza descoperirii pe ebay a unor scrisori intre mai multi membri marcanti ai miscarii legionare in exil, in special in Argentina. Pe vremea cind aceste scrisori erau de vinzare eu nu aveam inca cont pe ebay, dintr-un motiv foarte simplu: cardurile romanesti inca nu erau acceptate pentru plati (2001-2002). Pe vremea aceea colectionam carti postale romanesti si avind nevoie de niste preturi comparam ce mi se oferea la vinzare cu cit se cerea pe ebay si asa am dat de scrisorile astea, vindute de un anticar din Argentina.

Neavind posibilitatea sa le cumpar am salvat scanurile puse de vinzator pe ebay. Aseara, facind ordine pe CD-urile cu poze vechi am dat de fisierul unde le salvasem cu vreo 10 ani in urma.

O parte le-am recitit, insa recunosc ca nu complet, fiindca m-am intrerupt mereu ca sa caut  pe google diversele nume des specificate in corespondenta.

Iar ce mi-a spus google este nu interesant, ci al dracului de foarte interesant!

Interlocutori in aceasta corespondenta din anii 1947-1951 sint fruntasi legionari din aripa in opozitie cu Horia Sima:veti intilni multe referiri la “simisti” sau H.S. (=Horia Sima), asupra carora este lansata acuzatia de a fi infestati cu agenti comunisti, chiar Sima fiind acuzat ca a pactizat cu bolsevicii si este lansata in scrisori chiar si o amenintare ca expeditorul la timpul oportun va lua masuri (care “masuri” nu sint greu de imaginat, in cel mai pur stil decemvir, fiindca autorul, la o scurta cautare “Cristian Leu legionar” este gasit pe google in legatura cu  plutonul de executie legionar, celebrii decemviri).

Alt nume este Mille Lefter, un avocat fost apropiat al lui Corneliu Zelea Codreanu, fost deputat, apoi Badia (Ilie Garneata, si el fost deputat legionar). Acestia doi din urma sint liderii gruparii in opozitie cu Horia Sima.

Nume vehiculate destul de des in scrisori sint ale unor preoti romano-catolici, unul roman si unul croat. De primul auzisem la Munchen, unde un batrinel aproape orb ne vizita aproape in fiecare duminica ducind dorul unor conversatii in limba romana. Omul, un legionar fugit in 1940 in Germania impreuna cu atitia altii, ne povestea de un preot caruia Securiatea ii aranjase un accident de masina datorita sprijinului dat legionarilor. Cautind un nume din scrisori, Wikipedia mi-a confirmat spusele batrinelului din Munchen, (fost) legionar declarat. Ca tipul nu se ascundea. Nu avea de ce.

Asadar, primul nume de preot este Vasile Zăpârțan.

Al doilea, care in scrisori apare doar cu numele de familie este Krunoslav Draganović, un tip faimos, care se pare ca a fost implicat adinc de tot in ceea ce in istoriografie se numeste “rattenlinie” (in germana) sau “ratline” (in engleza). Culoar de sobolani, pe romaneste spus, adica traseul criminalilor de razboi spre America de Sud. Cititi “The ODESSA File” a lui Frederick Forsyth, sa va lamuriti ce e ratline-ul…

Ati auzit de dictatorul croat Ante Pavelic? Daca da, aflati ca el i-a organizat fuga in Argentina.

Pagina de wikipedia a sa face referiri la legaturi cu Banca Vaticanului, NSDAP, CIA, iar in pagina de wiki a ratline, padre Draganovic are dedicat un capitol intreg, The San Girolamo ratline.

Desi unele scrisori sint scanate la rezolutie mica, altele sint scrise de mina si destul de necitet, iar cronologia lor nu e respectata – le-am lasat in ordinea in care le-am descarcat, totusi lectura lor e fascinanta.

Pun si niste link-uri edificatoare despre numele de care v-am zis.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Z%C4%83p%C3%A2r%C8%9Ban

http://en.wikipedia.org/wiki/Krunoslav_Draganovi%C4%87

http://en.wikipedia.org/wiki/Ratlines_(history)#The_San_Girolamo_ratline

http://en.wikipedia.org/wiki/Juan_Per%C3%B3n#Domestic_policy_and_first_term_.281946.E2.80.931952.29

L.E. Am gasit o descriere a accidentului preotului Zapartan, insa unde e discreditata ideea ca ar fi fost mina Securitatii:

“Moartea preotului Vasile Zãpârtanpagina 59 L.V.: – Revenind la preotul Vasile Zãpârtan, generalul Ion Mihai Pacepa, afirmã, într’o cartescrisã de el, “Cã preotul Vasile Zãpârtan a fost asasinat de Securitate, prin montarea unui accident decirculatie”… Este adevãratã aceastã versiune ? În fond cum a murit preotul Zãpârtan ?M.D.: – Nu am descoperit cum l-ar fi putut asasina Securitatea pe preotul Zãpârtan. El a murit, mai multdecât probabil, în urma unui atac de cord pe când conducea masina, pe autostrada Nürnberg-München.Era pe data de 5 August 1976. Preotul Zãpârtan se afla în masinã cu un legionar, Dumitru Leonties, dinMünchen si cu douã românce care ceruserã azil politic in centrul de triere de la Zirndorf, de lângãNürnberg. Dela Zirndorf, preotul Zâpârtan, Dumitru Leonties si cele douã românce, s’au dus, cu masinacondusã de preotul Zãpârtan, spre München. Pe autostrada Nürnberg-München au oprit la un motel, auluat o masã si au plecat mai departe, cu masina (marca Audi 80) preotului Zãpârtan. Mergând cu vitezãmare, au intrat la un moment dat într’un copac, care era singurul pe marginea autostrãzii, cât se vedea cuochii !… Mã întreb, cum ar fi reusit Securitatea sã-l facã pe preotul Zãpârtan sã intre în singurul copac depe marginea autostrãzii, singurul existent pe o razã de câtiva kilometri ? Ar fi fost oricum extrem de greusã fie planificatã o astfel de crimã, în aceste circumstante. Dar exclus nu este, dacã în fiecare motel de petraseul Nürnberg-München ar fi fost plasat un agent al Securitãtii. La urma urmelor Securitatea a fost sieste în stare de orice. Împreunã cu preotul Vasile Zãpârtan a murit si camaradul Dumitru Leonties, iar celedouã românce au fost grav rãnite. Deci cade si ipoteza cã cele douã femei din România ar fi montataccidentul, cãci erau sã moarã si ele. Au stat în final o perioadã bunã în spital.L.V.: – Ce s’a întâmplat ulterior cu cele douã femei, venite din România, aflate în masina preotuluiZãpârtan ? Unde se aflã ele acum, cu ce se ocupã ?M.D.: – Nu am date despre ele, nu stiu unde se aflã, nu stiu cu ce s’au ocupat în continuare”. Paragraful e luat de pe pagina: http://www.scribd.com/doc/39381030/8/VIII-EXILUL-CONTINUA-1954-1989

Despre celelalte figuri centrale din scrisori, Mille Lefter si Ilie Garneata nu pun link-uri fiindca nu fac propaganda, numele lor puse pe google duc la site-uri cu sigla Garzii de Fier. Nu sint de acord cu ele, nu pun link.

Ok, am vorbit destul, e cazul sa va arat si scrisorile.

Care sint prea mici in galerie, dati right click (din lista, nu din galerie) si deschideti intr-o alta pagina, unde se mai pot mari putin.

[nggallery id=9]

Romania Mare si Romania Foarte Mare

O sa credeti ca m-am imbolnavit cu capul si ca m-am dat cu Vadim daca va zic ca pe linga Romania Mare (aia dodoloata de care am invatat la istorie printr-a cincea) cu Cernauti, Chisinau si Balcic, a existat si o Romanie Foarte Mare, care avea si Vrsac-ul (Vîrşeţ pe romaneste). 

Asa este (la suprafata Romaniei ma refer 🙂 ), in 1919 granita vestica a suferit o mica modificare, Vrsac-ul care fusese initial alocat Romaniei a fost schimbat cu sirbii, pe Jimbolia, daca nu ma insel…

O doamna romanca originara din Serbia, pe care sper sa o revad nu peste mult timp imi povestea anul trecut ca bunicul ei fusese topograf si participase la trasarea granitei sirbo-romane. Si auzise de la el de un ungur bogat care aflase ca granita noua va taia terenurile sale in doua. Asa ca i-a invitat la el pe topografi, le-a pus caruta si oameni la dispozitie sa le fie trasarea mai usoara si le-a oferit gazduire la conacul sau. Cind au fost gata cu ridicarea topografica i-a imbatat bine si i-a convins sa mute granita ori de-o parte, ori de alta a paminturilor lui, indiferent in ce tara numai sa nu le taie in doua. Si topografii au mutat putin linia de demarcatie, astfel incit tot terenul grofului a ramas in Serbia.

Legenda urbana? Adevar? Nu stiu. Cert este ca am doua harti vechi sa va arat, una din ele cu o granita cum sigur nu ati mai vazut.

Hartile nu imi apartin, au fost scanate pentru mine de proprietar, D-l V. caruia ii multumesc!