Ora de istorie locala

Nu stiam ca englezii s-au batut cu polonezii. Si inca in Spania…

Pe vremea cind Marele Ducat al Varsoviei facea parte din Imperiul Francez, adica inainte de a face parte din Imperiul Tarist sau din Reichul German, trupe poloneze – ca parte a “La Grande Armee” a lui Napoleon au participat la Razboiul Peninsular. Sau “Razboiul de Independenta Spaniol”, cum e denumit in Spania, desi cica Spania era demult independenta. In fine, detalii…

Polacii astia, aproximativ 400 dupa ce suferisera niste pierderi in luptele din interiorul Peninsulei au fost trimisi in octombrie 1810 la odihna, drept garnizoane in micul castel Sohail din Fuengirola de pe malul Mediteranei undeva intre Gibraltarul ocupat de englezi si Malaga aflata sub ocupatia francezilor lui Sebastiani, la Mijas si la Alhaurin.

Odihna celor 160 de polonezi ai capitanului Franciszek Młokosiewicz avea sa fie de scurta durata fiindca generalul-maior britanic Lord Blayney aflind starea lor de la guerrillleros-ii localnici decide sa atace prin surprindere, urmind ca dupa ocuparea castelului sa atace portul Malaga dinspre uscat.

In 14 octombrie 1810 mica flota anglo-spaniola compusa din doua fregate, cinci canoniere si mai multe nave de transport trupe ajunge la 2 mile de castel, unde debarca o forta de 1700 soldati din regimentul irlandez “Blayney’s bloodhunds”, din regimentul spaniol Toledo si un batalion de dezertori francezi, insotiti de o unitate de artilerie. Navele si trupele debarcate ajung apoi in fata castelului Sohail din Fuengirola, unde la ora 14 este dat un ultimatum garnizoanei poloneze. Aceasta refuza sa se predea, iar artileria britanica deschide focul.

In ciuda inferioritatii numerice de 1:10, polonezii rezista, ba chiar unul din cele 3 tunuri de calibru mic ale sergentului Zakrzewski reuseste sa scufunde o canoniera.

Celelalte canoniere se retrag in afara bataii tunurilor din castel, iar cele doua fregate se pozitioneaza in fata zidurilor incepind un bombardament de demolare. Insa dupa ce maiorul Grant din regimentul lui Blayney este omorit, Lordul Blayney ordona retragerea. Noaptea debarca din nou, iar pionierii englezi amplaseaza doua baterii la poalele dealului pe care se afla castelul. Din pacate pentru ei mica garnizoana poloneza din Mijas, condusa de locotenentul Chełmicki, care auzise duelul de artilerie, soseste in Fuengirola, trece nestingherita printre englezi si intra in castelul Sohail, ridicind moralul aparatorilor. Garnizoana din Alhaurin, de 200 soldati ai maiorului Bronisz alarmata la rindul ei, soseste in Mijas-ul ramas neaparat in dimineata de 15 octombrie, ciocnindu-se cu o forta hispano-germana de 450 soldati pe care ii disperseaza in urma unei sarje la baioneta. Intre timp, la Sohail puternicul bombardament britanic distruge unul din turnurile castelului, iar in jurul orei 14 ajung in fata castelului inca doua nave de razboi, HMS Rodney si una spaniola, debarcind inca 932 oameni din regimentul 89 al lui Lord Blayney.

In aceasta situatie, capitanul Młokosiewicz decide un atac surpriza asupra bateriilor britanice, lasind castelul aparat doar de citiva raniti. Conducind personal cei 130 oameni ramasi, reuseste imposibilul: atacatorii sint luati prin surprindere, si in ciuda superioritatii numerice de 10:1 regimentul spaniol trimis sa acopere artileria de pe deal se retrage in debandada. Polonezii captureaza tunurile, pe care le intorc impotriva pozitiilor britanice, si desi rateaza mereu tintele (tunarii ramasesera in castel) fac regruparea inamicilor extrem de dificila. Lord Blayney reuseste abia dupa o jumatate de ora sa isi regrupeze trupele pe plaja, ordonind un atac asupra bateriilor de tunuri ocupate de polonezi. Depasiti numeric, polonezii arunca pulberea tunurilor in aer si incearca sa se regrupeze spre castel.

Inainte insa ca trupele britanice si spaniole sa taie retragerea polonezilor spre castel, apar cei 200 polonezi ai lui Bronisz, din garnizoana Alhaurin, odihniti si bine echipati, care tocmai sosisera din Mijas, lasindu-i timp suficient lui Młokosiewicz sa isi regrupeze oamenii si sa atace din nou, spargind flancul drept al incercuirii britanice. Atacatorii sovaie, iar polonezii, ajutati de 20 cavaleristi francezi sositi si ei in ajutor ii pun pe fuga. Lord Blayney insusi este luat prizonier iar britanicii ramasi fara lider se reimbarca in mod haotic, sub focul propriilor tunuri, capturate -inca odata de catre polonezi.

Apararea eroica a castelului Sohail a fost atit una din putinele dati cind trupe poloneze s-au luptat cu trupe britanice, cit si una din putinele infringeri britanice din Razboiul Peninsular. Si cu atit mai rusinoasa cu cit aveau o superioritate numerica de 4501 la 457!

In 2 ianuarie am vizitat castelul, de fapt zidurile si turnurile mai sint in picioare. Mai exista si 3 tunuri. Iar privelistea e fantastica. Am avut si norocul sa fim, eu si dojo, singuri-singurei acolo, asa cum avem noi norocul (Bastionul Pescarilor, Budapesta; Castelul din Praga, Cetatea Dubrovnik, Cetatea din Malaga, acum si Sohail, toate vizitate in extrasezon, fara fojgaiala sutelor sau miilor de chinezi, americani, rusi, etc.

Am urcat in turnuri, am sezut pe tunuri, am patrulat pe creneluri, doar noi si fantomele luptei de acum 200 ani…