New York 2012 in alb-negru

Probabil majoritatea celor care viziteaza blogul stiu ca sint un fan al aparatelor de fotografiat, fie ca sint digitale, fie ca sint cu film. Anul asta n-am carat cu mine in America decit credinciosul meu Olympus e-620, caruia in cele 6 luni new-yorkeze i-am adaugat pe linga niste obiective (la vreo 10 kile…) si niste aparate pe film. Ce am mai dus cu mine in America pe linga digitalul Oly: cam 50 metri de film alb-negru, caruia i-am mai adaugat acolo inca vreo 30. Zic metri, dar de fapt au fost feets, fiindca filmul la bulk e taiat la 100 picioare. Multumita tancului de developat Rondinax, dupa ce am folosit filmele, le-am si developat singur tot acolo, iar intors acasa am inceput sa le scot pe hirtie si/sau sa le fotografiez digital. Cum sint de principiul ca nu s-a inventat apa calda in ultimii 10-15 ani de cind cu digitalele astea si cu scannerele de filme, am preferat sa-mi construiesc singur cite un sistem (de fapt am 3…) de tradus filmele din analog in digital. Un sistem e rudimentar rau, dar ma ajuta la filmele de 120 si nu pot sa-l folosesc decit cu nikonul lui Ramo, Oly al meu scoate din el doar poze cu virgula, adica neclare, iar celelalte doua sint unul pentru vechiul meu Panasonic Lumix – care e pensionat deja si unul pentru Oly care desi e cel mai avansat tehnologic dintre toate trei are neajunsul ca pozeaza doar cam 50% din cadru. E un factor de crop de 1/2 la adaptorul pentru obiectivele manuale, dar asta e! De fapt lipsesc citiva milimetri din cadru pe fiecare latura iar in imaginea digitala apare granulatia filmului putin mai mare: la filme de ISO100 se vede ca si cum ar fi ISO 200 sau 400. Sincer sa fiu, sint foarte mindru de “trompa de elefant” si de constructia gen Lego pe care am reusit sa o alcatuiesc din bucati (toate componentele sint originale Olympus) pe care mi-a luat doi ani ca sa o adun laolalta.

Dar hai sa va arat niste poze. Unele din ele sint facute cu un aparat de buzunar Olympus XA, altele –  desi facute cu Olympus OM-2, OM-2N sau OM-2S – pe film expirat in 1959.

Filmele alb-negru au parfumul lor care deocamdata nu poate fi substituit de fotografiile digitale.

[nggallery id=27]

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *