Nevoia l-a invatat pe om

Se da:

– un kil de filme alb-negru developate;

– un aparat de marit entry-level din anii ’60-’70;

– o camera foto digitala cu functie macro.

Se cere: digitalizarea imaginilor de pe film.

Cum zicea proful meu de mate, regretatul domn Maghiaru, daca nu stai cu falca-n mina cautind magarul lui Buridan (ala de-a disparut in ceata…), de multe ori solutia problemelor e mai simpla decit pare.

Probabil unii inca au acasa prin pod, garaj sau pivnita un aparat de marit prafuit, fie ca-i UPA, Opemus sau Krokus, ramas din vremurile de glorie ale filmelor AZO, ORWO sau SVEMA. Iar cine are asa ceva pe acasa, e mult mai probabil si ca are prin sertare o gramada de filme, cu amintiri de la banchet, betiile de 1 mai de la Baile Felix, nunta surorii sau botezul lu’ ala micu’ (care acu’ e deja la facultate…).

Io fiind baiat bun (vezi sa nu…) va dau o solutie (aproape) desteapta la rezolvarea problemei cu trecerea in digital a filmelor foto vechi (sau noi, asa cum e cazul meu – al unuia care se zgiriie pe ochi ca a aruncat sute de negative acum 8-9 ani…).

Adica, daca ati fost suficient de destepti incit sa nu aruncati aparatul de marit a’ lu’ al batrin, sa va pastrati negativele, alb negru sau color, dar n-ati fost suficient de prosti incit sa dati sute de euro (1119 lei, mai exact) pe un scanner Epson V600 care scaneaza decent si filme, va dau eu o solutie ieftina, desteapta si rapida.

Rasturnati capul aparatului de marit (adica il puneti cu obiectivul spre tavan, in loc sa fie spre podea), dessurubati obiectivul (pur si simplu nu va trebuie), bagati filmul in carrier, aprindeti lampa aparatului de marit, potriviti imaginea dorita, puneti aparatul digital in regim “macro”, asezati aparatul in locul obiectivului aparatului de marit, focalizati pe imaginea de pe film si faceti o poza.

Poza respectiva o descarcati in calculator, apoi in Photoimpact (ce folosesc eu) sau Photoshop (pentru cei mai profi) decupati exact imaginea, dati Invert si Auto Level.

Rezultatul initial ar trebui sa fie ceva de genul:

Iar cel final:

Sau:

La poze color, deocamdata nu am prea multe exemple de dat, spre rusinea mea, prefer alb-negru. Am un singur film color facut, si ala e expirat din 2001, si mai e si Konica ISO 200 (mai prost de atit nu cred ca poate exista: si ISO 200 si expirat de 10 ani si facut pe soare puternic!):
Oricum, decit sa dati ‘spe euro pe un scanner (multe cica sint slabe rau, daca e sa ne luam dupa review-urile de pe net) sau zeci de lei pe scanarea unui film la laboratoarele foto, merita incercat, nu-i asa?
P.S. Toate pozele alb negru au fost facute cu un aparat de buzunar, un Olympus XA2, julit si ruginit, cumparat cu citiva dolari de pe ebay. E pe vapor acum, in drum spre Romania impreuna cu aparatele de marit, hirtia foto, chimicalele si restul marafeturilor ce compun “al doilea laborator foto” al meu. Poza color e facuta – ironia sortii!- cu un mult mai profesional Olympus OM-4.
Degeaba ai aparat, daca filmu-i de c***t!

Join the Conversation

4 Comments

  1. He he, deci dai bani pe aparat foto ‘normal’ (bun, is ieftine, slava lui Allah), dai bani pe filme, stai cu destele in otravuri, ca apoi sa le aduci tot in photoshop (photoimpact). Versiunea usoara: pozat cu digitalul normal (sau chiar in alb-negru, ca poate), si pus pe comp. 😀

    Adevaru-i ca, daca as avea pasiunea asta pentru ‘vechituri’ si timp, probabil m-as tine si eu de distractii din astea. Oricum pozele ies misto iar metoda e chiar OK.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *