Cind sint singur in masina eu injur in trafic. Si o fac cu voce tare. De fapt injur in multiple ocazii multumita zecilor de ani de santier, dar deocamdata ce conteaza e doar partea cu limbajul colorat de la volan.
Ziceam ca o comit full throttle doar cind sint singur si nu ma aude nimeni, daca mai e cineva cu mine si e neaparata nevoie, o fac mai incetisor si cu cuvinte mai “alese”.
Ca orice regula, si asta are exceptiile ei.
Saptamina trecuta ma duceam s-o iau pe Ramo de acasa si tocmai ii apelasem numarul de telefon cind imi rasare in fata o capra bezmetica cu un Citroen C3. Pe linga ca a ignorat semnul ei de cedeaza trecerea si drumul meu cu prioritate, a mai pus-o dracul si sa mearga ca-n reluare. Cu incetinitorul, adica. Pe o straduta unde e imposibil sa depasesti. Fiind, asa cum v-am zis, presetat pentru asemenea ocazii de programul invatat in 24 ani de soferit si treij’ de ani de santier, aplicatia “injura” a inceput sa ruleze. Cu volumul la maxim, 5.1 dolby surround!
Dar se pare ca totusi o setare pe undeva nu era buna, ca parca v-am zis ca aplicatia cu injuraturi trebuia sa porneasca doar cu conditia sa nu mai auda si altcineva. Mai pe romaneste spus, uitasem cu desavirsire de butonul verde ce-l apasasem la telefonul pus pe bord. Pe cind rafala de “Cuvinte potrivite” s-a terminat, odata cu iesirea respectivei domnisoare cu toale animal print de pe traseul meu, aud un hohot de ris in telefon. Noroc c-o sunasem pe Dojo si nu pe maica-mea! Ca a ascultat la loja, in transmisie directa o parte din operele complete ale unui clasic in viata.
A doua faza s-a petrecut azi. Ma roaga un prieten sa trec pe la Praktiker sa-i cumpar niste maruntisuri, el fiind cu gletul in cancioc si neputindu-si parasi locuinta in curs de renovare. Care-i timisorean stie cum se circula pe Popa Sapca dinspre Praktiker spre Punctele Cardinale. Lent. Mai repede mergi pe jos decit cu masina. In fine, astazi nu se mergea lent. Se statea. Si eram io in dreptul statiei de autobuz, cu geamul deschis ca se aburisera geamurile, si ii dau drumul la partea de repertoriu cu privire la statul degeaba in trafic. Tocmai ziceam ceva repetat de niste bosorogi ce se misca precum ochii mortului carora nu le-as mai da voie sa circule decit prin parc, cu bastonul, si aia duminica intre 6 si 7 dimineata sau cu tramvaiul ca si asa le da primaria bilete gratis, cind am brusc revelatia geamului deschis! Care revelatie a fost completata de constienta existentei unei statii de autobuz la 4 metri in stinga mea. In care statie, dupa o privire scurta am avut certitudinea exstentei a circa zece persoane ce se uitau interzisi prin ochelari la mine, de virsta, hm, de aceiasi categorie cu personajele tocmai invocate de mine. Desi mi s-a facut brusc cald, am inchis repede geamul, fiind cu atit mai dornic sa inainteze odata coada de masini.
Asa ca imi cer scuze pe aceasta cale batrineilor care desi au inteles sa foloseasca transportul in comun, lasindu-si rablele acasa, mi-au auzit nemeritatele injurii. Stimate doamne si distinsi domni, nu de voi era vorba!
Celorlalti bosorogi ce inca cuteza sa-mi iasa cu bolizii lor cu 2 viteze in fata: ramine cum am stabilit!
Misto de tot faza .. sa raspund la telefon si sau aud “misca-te in plm o data” 😀
Aceeasi strofa am cantat-o si io la putin timp dupa ce am luat masina si trebuia sa ies din parcare de pe Vacarescu, blocata fiind de un taximetrist ce “dublase”. Beneficiara recitalului a fost bunica-mea, absolut socata sa ma auda zicand din astea. S-a mai obisnuit din fericire pentru ea.
Si eu am socat-o astfel pe mama, intr-o conjunctura in care eu eram pe linia de tramvai, semnalizand stanga ca s-o iau pe o straduta, iar din fata venea gonind, depasind toata coloana de masini de pe cele doua benzi normale de circulatie, un pulete, ati ghicit, pe linia de tramvai, adica pe acolo pe unde politia i-ar fi dat amenda daca l-ar fi prins. Norocul lui era ca in capul coloanei, pe linia de tramvai nu era politia, ci eu cu mama. Iar el, de bucurie mi-a multumit ca i-am oprit avantul, injurandu-ma de mama, normal, ca tot era de fata. Eu, care stiu sa citesc pe buze, prin doua parbrize, i-am zis si eu ceva de organul lui, ceea ce a facut-o pe mama sa exclame siderata: „Hiii, ce-ai zis?!!” Cred ca daca nu ajungeam la destinatie mai repede imi si stergea gura cu sapun…
:)) eu l-am cunoscut pe al meu, si pe vremea aia nu aveam masina. deci nu injuram deloc. pe urma am primit masina de serviciu, si dupa cateva luni, s-a intamplat sa mearga cu mine. eu calma, eficienta, zambitoare, cocotata la volanul unui VW LT 🙂 si la un moment dat, in mijlocul conversatiei eu ma trezesc schimband macazul, pentru ca-mi taiase unul fata.
masculul se lipise cu spatele de portiera si se uita la mine cu ochi mari, in timp ce eu injuram de parca aveam Tourette :))
nu ma mai auzise pana atunci performand, bietul de el..
Da’ ce a fost jobul ala de ti-au dat un LT? Carai saci de ciment sau termopane?
nici una nici alta, aveam un proiect socio-educativ pt copii. si multe materiale pentru activitati 🙂
facusem un brand.. aveam cate 2 activitati pe zi. incarcam masina dimineata, o descarcam la prima activitate, ne jucam cu copiii, incarcam la loc, mergeam la locatia 2, descarcam masina, ne jucam, incarcam la loc, ajungeam inapoi la depozit, descarcam.
singura problema dupa 2 ani, a fost ca nu mai suportam sa vad copii nici macar in reclame :))))
Domnule, ai un talent la povestit de Creanga s-ar lasa de scris daca te-ar citi. Pot sa redau pe blogul subsemnatului niste fragmente din articolele tale, evident, cu indicarea sursei…fara sa ma trezesc cu probleme pe cap?