Io-s client de Selgros si Billa. Cind tre’ sa-mi platesc abonamentul la celular intru si-n Real. Celelalte super-hyper-mega-ultra-marketuri sint ori prea departe ori am amintiri cu ture date cu masina prin parcare ca-n final s-o las la dracu-n praznic pe ploaie
E o oarecare doza de subiectivism (una destul de mare chiar…) fiindca Billa la care merg e chiar in celalalt capat al orasului, dar am fost sef de santier la ea, iar la Selgros – care nici el nu-i aproape – eu le-am facut canalizarea interioara in una din cele mai “de foc” luni de munca in tara din istoria mea de constructor. Si dac-am lucrat la ele, macar sa le si trec pragul. Ha ha, uite usa aia metalica pe care cei de la firma X au montat-o si demontat-o de vreo patru ori, uite barierele pe care ungurii le-au montat la inceput invers de se deschideau inspre tine, sau peretele cortina pe care firma Y l-a demontat si a facut altul fiindca ochiurile de fereastra erau patrate si ar fi trebuit sa fie dreptunghiulare…
De la Billa de linga Spitalul Judetean am doua amintiri haioase, una legata de o nivela optica (factor de marire 14 ori) pe care mi-o tot cerea imprumut inginerul care se ocupa de montarea copertinei (cui ii trebuie nivela optica sa intinda niste tabla pe acoperis???) si pe care am descoperit-o intr-o pauza pusa strategic pe acoperis si indreptata spre strandul No Name unde o gramada de don’soare isi etalau lipsa sutienelor, si a doua referitoare la un muncitor (necunoscut mie) cu cizme de cauciuc pe care l-am vazut trecind nonsalant cu o scindura pe umar peste banda avertizoare si apoi prin betonul proaspat turnat de la un racord carosabil. Nervos, strig dupa el” Bai Moldova! Nu vezi pe unde calci?”
La care tipul se intoarce spre mine, imi vede casca alba, si raspunde, cu cel mai curat accent moldovenesc: Da’ di undi stiti ca-s moldovian?
A, ce-i aia un racord carosabil? Pai in principiu umplutura, compactarea, betonarea si pavarea unei parcari mari dureaza. Si ca sa nu ai surpriza sa vina tot felul de nesimtiti si sa-si lase furgonetele, macaralele, Cifele, etc acolo, legatura intre strada si parcare se lasa intentionat la urma, ca Homo Carpaticus sa nu aiba pe unde sa intre. Ala e racordul carosabil, si se betoneaza cind restul parcarii e gata.
Cu Selgrosul nu prea am chestii haioase de tinut minte, ba chiar era enervant ca puscariasii pe care mi i-au trimis la sapat de santuri aveau doua pauze iar la ora 3 fara un sfert se urcau in autobuz si ne lasau cu ochii-n soare. Va zic io: domnul detinut are muult mai multe drepturi decit un salariat normal. Dar am avut privilegiul sa fiu intre primii 10 carora li s-a emis o legitimatie de acces.
In fine, ideea era sa gasesc motivele pentru care oamenii continua sa cumpere de la micile magazine de cartier. Cu hypermarketurile treaba e clara: mii de produse, vara aer conditionat, iarna caldut, preturi mai bune ca la magazinul de la parter, anumite produse cu certitudine mai proaspete, mai o cafeluta oferita de o fatuca la promotie, un carton pe care daca l-ai umplut cu abtibilde iti da dreptul la o tigaie la juma’ de pret (acu’ vad ca-s păturile la moda) si in plus ocazia de a fi vazut sau daca nu, de a te lauda. “Ma duc pina la Real” sau “nu te aud: sint in parcare la Oșan, draga, te sun cind ies la suprafata”.
Si totusi si cu toate autobuzele gratuite spre hypermarketuri, populatia de mosi si babe, cel putin cei din cartierul meu, isi fac cumparaturile zilnice la micile magazine din sau dintre blocuri.
Am o babuta cu care ma pup de fiecare data cind ma intilnesc in fata blocului: cind eram copil imi arunca bani de la geam si ma ruga sa-i cumpar piine (si ma “platea” cu cele mai bune prajituri cu miere ce exista) si am intrebat-o azi de ce nu merge la un Kaufland sau Profi la cumparaturi, ca iese mai ieftin decit de la alimentarele de la Complexul Mic. Si mi-a zis: Mai draga (da, exact ca Iliescu!), la alea de zici tu merg dupa ce iau pensia sa iau un bax de ulei sau 5 kile de zahar. Inainte de pensie, vin aici la Margareta, ca-mi da piine si lapte pe caiet. Ca doar ma stie de 30 ani…
Atunci am inteles de ce am vazut in asemenea magazine pachete de detergent deschise si cu hirtiuta lipita 1 leu/100 g sau whatever, si mai ales, caietul! Caietul ala plin de nume, unele taiate altele inca nu, cu o data si o suma, ce va fi platita in bani sau bonuri de masa la salar, pensie sau alocatie…
Atit timp cit vor fi oameni carora nu le ajung banii pentru mincare de la o luna la alta, sistemul “maninca pe caiet” va continua, si astfel buticarii de bloc vor exista si ei.
Trist, dar adevarat: mosii si babele cumpara intr-un procent ingrijorator alimente pe datorie. Iar buticarii de la parterul blocului poate si din cauza asta rezista…
Nu e numai caietul avantajul. Daca te duci la super/hyper esti sigur ca vei cheltui mai mult, pentru ca acasa iti propui ceva si acolo, intre atatea oferte, scapi haturile si umpli cosul. Apoi, daca n-ai masina, e cam greu de carat toata recolta cu autobuzul sau cu carca.
La magazinul de cartier, da sunt mai scumpe, dar sunt la indemana, si te limitezi, pentru ca te duci si iei strict ce te intereseaza. Pe mine una rafturile inghesuite cu de toate, ca bazarul turcesc, din magazinele de cartier nu ma imbie niciodata la explorare sau sa cumpar mai mult, de curiozitate. Insa hypermarketul…
Iar asta cu caietul, nu stiu, mie mi se pare un cerc vicios. Te afunzi intr-o spirala a datoriilor pe care n-o mai inchizi niciodata. Ia sa nu ai de unde cumpara pe datorie, sa vezi cum te limitezi la cat iti e plapuma. Si nu cred ca sunt batranii mai expusi la asta. Ma uit la mama, care de cand o stiu a avut o pensie amarata. Si totusi niciodata n-a luat pe datorie, si nici nu s-a imprumutat. In schimb stie sa faca din cel mai ieftin pui, de exemplu, nu stiu cate feluri de mancare de-i ajung o saptamana. Cred ca e o tentatie si luatul pe caiet, precum Providentul. Doar ca nu are dobanda, sau nu asa mare 😉
Asa-i si maica-mea. Dar altii umplu caietele buticarilor….
Metoda moderna folosita de multi in locul “caietului” se numeste card de credit. Singura diferenta este dobanda care in final acopera micile diferente de pret. Tanda pe manda cred ca benzina plus “tentatiile” fac cumparaturile la “super/hyper” mai “scumpe” decat la “boutique”. Alimentara din Traian pe care ai pozat-o este desfiintata, stiu eu, de 4 ani, dar, datorita “crizei” langa ea s-au deschis o sala de bingo si un bar.[:chra]