Cuvintele din titlu fac parte din vocabularul constructorilor romani din Germania. Daca te prinde duminica dupa-masa cind toate magazinele sint inchise si iti crapa buza dupa o bere, o gasesti “la mutu”: automatul din subsol unde bagi un euro si iti pica o sticla. Daca ai nevoie de o farfurie, o oala, o scrumiera, sau chiar de un filtru de cafea, tre’ sa mergi simbata sau duminica dupa-masa “la grebla”. Adica singur sau cu unul-doi gealalti dai o tura prin flohmarkt dupa ce incepe lumea sa plece acasa. (flohmarkt-ul e piata de vechituri, pentru cine nu stie)
Am fost asigurat, si chiar m-am convins ulterior, ca orice sedinta de “greblat” se lasa cu recolte. In general noi n-aveam nimic impotriva acestor escapade, am avut chiar un coleg inginer ce era “greblas” fruntas, el mergea cu microbuzul la adunat vechituri parasite in piata. Ma rog, le-am interzis odata sa depoziteze partea netrebuincioasa in “sala de sedinte” adica in cele doua containere alaturate cu peretii comuni demontati. Fiindca am avut intr-o luni dimineata o sedinta cu nemtii de la Alpine si am avutr surpriza sa gasim o ditamai rochia de mireasa atirnata intr-un cui pe perete.
Insa daca “grebla” era un mod nevinovat de a-ti gasi o scrumiera in locul conservei goale de peste , nu la fel se poate spune despre “matusa”, indiferent daca e vorba de varianta hard sau soft.
In fiecare an in care am fost in Germania, au fost probleme cu “matusa”.
Si nu, “matusa” nu era numai a romanilor, era si a polonezilor. Nu stiu daca si a turcilor, totusi nu cred, turcii-s musulmani.
Dar sa va explic ce e cu varianta “soft” si varianta “hard”:
Pe santier ai nevoie de haine rezistente. Haine groase iarna, haine subtiri vara. Si in Germania mai ales, unde ploua si de 4-5 ori pe zi, de mai multe rinduri de haine uscate. Ca inginer, aveam mereu in dulap o scurta de rezerva, cel putin inca o pereche de blugi, un tricou sau rolling si 2-3 perechi de ciorapi curati. Muncitorii aveau nevoie si ei de cel putin tot atit.
Plus ca pe santier se rup hainele in draci. E plin de sirme, cuie, fiare peste tot.
Eu uzam 4-5 perechi de blugi pe sezon. Si n-o sa convingeti niciodata un fierar sau un dulgher sa dea 20 euro saptaminal pe toale de lucru. In definitiv, de banii aia bei doua lazi de bere!
Plus ca matusa le dadea haine gratis.
“Matusa” varianta soft e acel container in care nemtii arunca toalele vechi, sau acolo unde nu sint containere si colectarea se face doar la anumite date prestabilite, acele pungi cu haine luate de pe trotuar din fata caselor oamenilor.
Matusa varinta “hard” intra in penal deja, e vorba de containerele in care Crucea Rosie colecteaza haine pentru sinistrati. Astea mai nou sint supravegheate cu camere de luat vederi, asa ca am avut si oameni care au fost prinsi de “unchiu” la “matusa” si-au ramas “oaspeti” peste noapte la”hotel”. Cica micul dejun nu e gustos acolo, peste cu multe oase. Si cam scump, 600 euro. Cu chitanta!
Si o intimplare hazlie pe aceiasi tema, v-am zis ca aveam un coleg fruntas la “grebla”, posesor de microbuz.
E si in Germania, ca si in Romania mai nou, obiceiul ca primaria sa organizeze periodic colectarea de obiecte mari ce nu mai sint folositoare prin gospodarii. Si acel coleg, vede intr-o seara pe un trotuar niste piese de mobilier. Mergea la benzinarie sa alimenteze. Intorcindu-se dupa un sfert de ora, vede mobila inca acolo. El era singur, asa ca se intoarce repede la containerele unde eram cazati, ia trei oameni cu el si se intoarce in sat. Opresc microbuzul linga gramada de mobila si incep sa incarce. Cind erau aproape gata, iese un neamt si incepe sa urle la ei.
Tipul se muta, isi scosese mobila in strada in asteptarea camionului… Homo Carpaticus a crezut ca e mobila aruncata si a vrut sa o ia…
:))
uite ca nu stiam ca se poate grebla la flohmarkt :))
aflu si eu lucruri noi 🙂
anul asta inca n-am ajuns la vreunul, dar abia astept, pentru ca sunt chilipiruri incredibile si-mi place sa scobesc ore intregi dupa un sfesnic sau o cutiuta pentru cercei 🙂
deci numai un roman era in stare sa faca treaba cu mobila:))) oricat de romani am fi… tre sa recunoastem chestia asta… oricum! e buna!!
Macar ai nostri nu furau biciclete… era la 2 km de noi o statie de S-Bahn, si localnicii mergeau din sat pina-n statie cu bicicletele. Pe care le mai si legau uneori. Polonezii cind veneau din oras, combinau cite o bicicleta… doar nu era sa vina pe jos… Romanii nostri s-au ferit totusi de asa ceva.