La saptespe ani mi-am cumparat primul pachet de tigari, un Pall Mall lung, de la polonezii ce vindeau diverse la nudisti la Neptun. (he he, odata cind dojo nu-i prin zona o sa va pove o faza cu nudiste, din anul cind am intrat la faculta…)
Dupa aia m-a prins razia in parcarea din spate de la Bega cumparind Super Filter de la sirbi, in armata eram angrosist de Carpati de Timisoara si de tigari cubaneze (Popular si Ligeros pentru cunoscatori, Monte Cristo si H. Upmann pentru cei care cred ca etnobotanicele-s “tari”) iar in primii 4 ani de faculta – cei dinainte de marea galagie din ’89 – am descoperit Assos-ul de la greci, si rar, cind aveam 100 lei de “spart”, Camel sau Kent. Plus BT-ul bulgaresc si Marlboro de Chisinau ce le aduceam de la rusi sau chiar mahoarcele Belomorkanal. Apoi au inceput sa revina in vizita prietenii fugiti prin strainatate (Steva, ca stiu ca ma citesti, mai tii minte cum te-am dus pe tine si pe Relu la Salonta sa sariti gardul in Ungaria?) cu tutun de pipa si masinute de rulat tigari. Si nu, n-am fumat altceva decit tutun, nu va inecati in supozitii.
Si-am tinut-o constant, la un pachet pe zi, uneori mai mult, rareori mai putin. Fumatul devenise un gest natural, o completare a personalitatii. Invatasem trickuri cu Zippo-ul. Cind terminam ceva de facut, aprindeam o tigara. Cind aveam ceva important de zis, aprindeam o tigara. Cind ma intilneam cu cineva pe care nu-l vazusem de mult, hai sa fumam o tigara. Cind ma plictiseam de ceva, un film sau o discutie anosta, eu ies la o tigara. Cind eram la volan noptile si simteam ca ma ia somnul, deschideam geamul si aprindeam o tigara. Si da, dupa sex, aprindeam o tigara.
Tigarile m-au bagat in fata la service, m-au scapat de amenzi si m-au ajutat sa iau examene (ce credeati, ca io n-am dat spaga? Hai sa fim seriosi, cine de virsta mea n-a facut-o?)
Pe santier, in ploaie sau in frig ma incalzeam aprinzind o tigara. Dupa un scandal cu sefii, aprindeam o tigara. Dupa ce-mi faceam “numarul” racnind la moldoveni, aprindeam o tigara. Dupa ce mincam in pauza slana cu ceapa oferita de aceiasi moldoveni, le ceream si-o tigara de-aia netimbrata, ca sa fie tacimul complet.
Si totusi, intr-o dimineata m-am trezit tirziu, si-am fugit la lucru uitind tigarile acasa.
In iunie se fac doi ani de cind dureaza pauza mea de tigara. Acum v-ati prins de ce titlul are punct la sfirsit?
Miine: ori la bar, ori la spital!
si te-ai lasat asa fara nici un motiv? … eu fumez de ceva ani, m-am gandit sa ma las de fumat de cateva ori…dar de fiecare data ma poticneam in: De ce? … nu am gasit nici un motiv palpabil (pentru mine) sa ma las. Daca ai chef sa citesti: http://tinyurl.com/yj2jzct
P.S. sa inteleg ca maine o sa fumezi prima tigara de dupa doi ani?
Fara nici un motiv, daca la cele medicale te referi. Am vrut sa-mi demonstrez ca am vointa. Pachetul de tigari a stat linga monitor mai bine de o luna, poate chiar doua.
nu ma refeream la cele medical (sau doar)…un motiv oricare ar fi el, inclusiv acesta: “Am vrut sa-mi demonstrez ca am vointa.” … 🙂
@ Dan: Acu’ti raspund la P.S.: chestia cu barul si spitalul n-are legatura cu fumatul, sau cu mine in mod direct… ai rabdare pina miine dimineata.
Dane, a luat decizia de buna voie. Is nefumatoare, dar nu i-am “scos ochii” niciodata ca fumeaza. Deci nu se poate plange ca io l-am adus la disperare 😀
Am aflat si eu ca nu mai fumeaza dupa cateva zile bune, cand am vazut ca merge in bucatarie sa bea apa doar. L-am banuit o perioada ca nu-l va tine, dar uite ca se fac in vara 2 ani. Nu a suferit, n-a plans fara tigari, nu i s-a dus cheful de viata. Ar fi misto sa va povesteasca asa mai in amanunt cum a fost in ziua respectiva, ca e un exemplu despre cum totul depinde de chestia aia dintre urechi.
Ideea e ca se poate. si-a facut si un calcul ce bani se pierdeau cu tigarile si iti dai seama ca mi-s chiar si mai incantata de decizia in cauza. More money for me 😀
Eu n-am dat niciodata spaga. N-as putea sa fac asta.
De fumat n-am fumat niciodata, nici macar n-am pus tigara in gura vreodata. Dar stiu cum e cu “dupa un scandal”, “cand ma plictiseama”… am si eu viciile mele…
@brontoz…: ciocolata e un viciu? Ma duc la dentist imediat, dar diseara “comentez” si la tine…
@Dojo: ihi, acu-mi dau seama: banii ce-nainte-i cheltuiam pe tigari acu-i dau pe ciocolata ta. Si mai si “furi” din ratia mea de ciocolata cu rom (stiti voi, aia clasica, cu ambalajul tricolor!).
Heh, Eu am un an ÅŸi 3 luni de când m-am lăsat de fumat; pe 1 Ianuarie 2009 s-a întâmplat minunea. Åži eu aveam zippo-uri – acuma-s uitate într-o cutie din debara. 🙂
@rasebo: Io unu’ l-am facut cadou, si-al doilea ar trebui sa fie pe aici pe undeva… Stiu ca nu de mult l-am umplut ca am avut nevoie sa gauresc ceva din plastic si-am inrosit la flacara o agrafa. Si mai aveam inca doua brichete cu benzina, alea clasice IMCO austriece, aproape la fel de bune ca Zippo. Uite si o comparatie: http://www.youtube.com/watch?v=uD98R2y-lh0
Mamă, cât de mult am căutat brichete imco-uri! Heh, dacă mai fumam…
De fapt, dacă stau să mă gândesc, în ultimile luni am fumat numai de dragul click-ului de la zippo. Plus că primele fumuri aveau întotdeuna alt gust dacă aprindeam băţul de la zippo. :))
Deci e clar,la unii fumatul e mai putin dependenta de nicotina, cit parte a unui comportament social. Cel putin la cei care s-au lasat de fumat. Findca am cunoscut si (doi) tipi care bolnavi fiind n-au lasat tigara. Si ma refer la tuberculoza de-aia agresiva, nu la boli tratabile cu ceai sau vin fiert. Aia-s dependenti suta la suta..
eu cred ca am o luna de cand m-am lasat. nu stiu, ca n-am numarat si nici nu vreau.
sper ca de data asta sa ma tina, fiindca am avut doua perioade a cate 2 ani in care n-am fumat.
prima data fiindca pur si simplu am vrut sa vad daca pot, a doua oara de nevoie 🙂
sper ca de data asta sa ma abtin pe termen lung
@blo: a treia oara-i cu noroc.
a treia oara pe termen lung vrei sa zici :)) fiindca altfel m-am lasat de fumat de cel putin 10 ori in ultimii 20 de ani.
Era o vorba: sa te lasi de fumat? Cel mai simplu lucru! Eu fac asta in fiecare seara!
:)) prima data m-am lasat de fumat cu tigarile alea scarboase: Cleopatra. Erau egiptene, usor uleioase si aveau un gust infect. Carpatiul macar era mai cinstit.
Cum imi venea sa fumez, cum scoteam Cleopatrele si-mi trecea.
De Bong San ai auzit? Vietnameze, cu pachet vernil. Miroseau a sobolan pirlit! Ca si Cleopatra, cre’ca erau concepute special sa te lasi de fumat!
Trebuie sa recunosti ca ai avut un de vointa in povestea asta! Pe mine!
Nu stiu ce se intampla! Blogul tau nu poate fi comentat fara sa faca victime! E mancator de cuvinte… Jur ca am scris Dar se preiau trunchiat mesajele… Ai masluit tu ceva… exista un barem de cuvinte interzise? Promit ca nu voi folosi nici de acum incolo cuvinte vulgare. Nu ma mai cenzurati!
Uite, iarasi a inghitit o parte din text! nu accepta cuvantul
E incredibil! Tot nu il preia… Cuvantul cu pricina. Mai incerc o data: model.
Victorie! A se insera cuvantul cu pricina intre: ai avut, si: de vointa. Multumesc CNA-ului ca de data asta nu mi-au mai pus bulina sau bip-ul in gura, pe degetele cu care tastez, sau alte zone anatomice cu care se mai poate comunica.
Alzheimeru’ asta…
De cine vorbesti???Ai mare curaj daca faci vre-o referire la cei din familie! Vezi ca nu e chiar asa mare diferenta de varsta intre noi!
Din familie? Hm, numele suna evreiesc. Da io nu-s circumscris, ma rog, intelegi tu… 🙂
Sigur? De vreo patruzeci de ani nu mai pot fi convisa de asta, pentru ca eu cred doar ce vad!
Aici de fapt trebuia sa comentezi cum te-ai lasat de fumat si tu, nu alte chestii…
Cum? Din Dragoste, cu Mircea Radu! Acum lasand gluma la o parte, pentru a da un exemplu si a sustine moral un alt Mircea, sotul meu, dupa 2 infarcte.
@mircea 😀 gata, am rabdare 😀
@dojo: nici nu am insinuat ceva de genul 😀 … ziceam pur si simplu, ma interesa motivul … sincer eu nu pot sa fac ceva daca nu am un motiv …oricare ar fi el, sa fie un motiv palpabil pentru mine, sa cred in el… asa sunt eu, si normal, universul invatindu-se in jurul meu, ma gandesc ca asa or fi si altii 😀 … de aia am intrebat… oricum, sunt lamurit 😉
@Dan: N-ai actionat niciodata fara un motiv anume? Doar asa, pe baza impulsului de moment?
Io cre’ca cele mai bune decizii in viata au fost luate fara a avea un scop bine definit. Ceva de genul: esti la o rascruce si zici “hai p’acolo si vedem noi cum e”…
@mircea, si impulsul momentului e un “motiv”, daca e sa o iau in stanga, o fac cu motivul de a vedea cum e pe acolo… intelegi ce vreau sa spun? … ca si idee, am o singura pasarica pe cap (altii au mai multe), doar ca pasarica mea imi acapareaza tot neuronu’ … nu zic cu mana pe inima ca nu as fi facut ceva fara motiv, poate nu imi mai amintesc, ideea e ca din ce imi amintesc NU AM FACUT…, dupa cum spuneam am o pasarica mai mare…
Mai, oricum suma viciilor e constanta. Tata de exemplu cand incerca sa se lase de fumat manca dulciuri. La un moment dat se si ingrasase ( nu ca n-ar fi fost ) si nici de fumat nu se lasase. Partea buna e ca ai scapat de un viciu consumator de bani.
Nu vrei tu sa o dai naibii de pauza si sa inchei capitolul de tot? Sa-ti vezi de viata stiind ca nu vei mai fuma niciodata?
Hai sa-ti spun ceva ce stiu din cartea lui Allen Carr, desi apare evident: un nefumator nu e unul care doar nu fumeaza. Ar insemna ca orice fumator e nefumator intre doua tigari. Nu e.
Un nefumator e cineva care nu are dorinta sau nevoia de a fuma.
Daca e chiar situatia ta, nu mai esti demult in “pauza de tigara” ci ai revenit in normalitate.
Misto!