Iasa cine vrea, intra cine poate

Dojo credea invers.

Stiti cum e sa fii cu un tinc de 4 ani pe o plaja aglomerata? Ai toate sansele ca-n secunda doi dupa ce te-ai intors cu spatele la el sa dispara.

Asa a facut si Ramo alaltaieri in Akron, Ohio. M-a mituit cu laptopu’ ei pe care are si Heroes 3 (nu vi-l recomand ca e addicted: io-l joc de 6-7 ani) si-a zis ca da o tura PRIN aeroport. Ca s-asa aveam o gaura de 4 ore intre avioane. Ea pleaca, io m-apuc sa upgradez cladiri. Adica ma simteam ca la lucru. Trece cam o luna jumate (timpul din Heroes, nu de pe ceas, ca io nu joc contra cronometru…) si apare unu’ cu microfon pe umar. Esti borcan? ma intreaba.

Da, raspund io mirat doar pe jumatate. Adica stiam io ca-s faimos, da’ chiar si un politai oarecare dintre cimpurile de cartofi americane sa-mi stie numele?

Nedumerirea-mi trece repede, ca zice ca l-a trimis gagica-mea sa-i dau actele. Ca ea, desi aterizasem de o ora era inca cu capul in nori si-a iesit din zona de securitate si fara acte si fara bilet normal ca n-au lasat-o sa se intoarca. Nu te lasa ei in aeroport la Timisoara sa faci asa ceva, darami-te in paranoica America. Ii dau omului in uniforma ce-mi cere, si el pleaca. Putin nedumerit probabil de calmul cu care mi-am reluat activitatea din care ma intrerupsese. De la Heroes, adica. Heroes 3, ala clasic ca baletul rus.

Mai trec cam doua-trei saptamini (tot de Heroes, normal…) si umarul cu microfon apare iar. Cica gagica n-are bilet de avion. Pai cum n-are ca, acu doua saptamini, pardon: acu’ doispe minute ti le-am dat: si al meu si al ei!

Nooo, zice ceafa tunsa la milimetru, biletele-s a’ lu’ Mircea si-a lu’ M. (to’ar’sul pilot care ne-a sponsorizat noua biletele). Fatuca in pragul pensionarii cu care statuse Ramo la palavre cu ceva timp in urma a printat gresit un bilet, si normal ca ala sa nu fie al meu, care chiar daca nu-s cuminte de felul meu (ca si io dadusem o raita prin acelasi aeroport  si m-am dus la buda la sala de asteptare biznis clas – ca tot nu era nimeni acolo, usa era deschisa si io ma simteam mai elegant ca Gorbaciov) macar imi dau seama ca daca pe un coridor sub un semn mare EXIT is doi politai asta nu poate sa insemne decit un singur lucru: ONE WAY street. Nu treci de ei decit daca ai chef sa culegi cartofi prin zona. Sau sa alergi cu plasa dupa gindaci de Colorado…

Apropo, oare de ce li se zice gindaci de Colorado, daca cartofii in principal se cultiva in Ohio? Hm…

Revin la dojo-cea-fara-bilet-valabil-si-iesita-din-zona-de-securitate.

Ziceam ca dracul ala care nu doarme nici cind stau io cuminte a facut ca daca tot a fost printat gresit un bilet, ala sa fie al lui Ramo. Daca era al meu, nu era nici o paguba, ca io raminind pe curul meu, nu mai imi cerea nimeni pasaportul. Aratam biletul, mi-l scana cucoana si intram in avion. Pa si pu’…

Da’ Michiduta l-a gresit pe ala care trebuie, asa ca Ramo desi a reusit sa-i convinga ca are totusi pasaport si ca a venit pina acolo cu cursa care a zis ea, nu i-a determinat si s-o creada ca biletul pe alt nume e al ei.

Io cu engleza mea de balta am incercat s-o conving pe femeia care gresise biletul ca tre’ sa printeze altul, dar ea a zis ca ok, da’ sa vina persoana (Ramo) la ea. Ramo era afara, tanti inauntru. Mi-am inabusit un oftat (Heroes-ul meu mai trebuia sa astepte, si chiar voiam sa atac un vecin) si m-am dus sa fac frumos la nenea politaiul. Care deja se amuza de situatie, ei o vazusera pe Ramo trecind, dar procedura e procedura, si a si zis ca e un caz one in the million sa iesi, sa n-ai actele la tine, si cind le aduci sa constati ca biletul de avion nu e pe numele tau… A mai zis ca o va lasa sa treaca in fata (era totusi ceva coada la intrare) si ca problema cu biletul era deja rezolvata. Ramo era cam speriata cind a iesit din detectorul de metale, asa ca nu i-am facut prea mult scandal. De fapt cred ca doar misto am facut, ceva gen: ai plecat la cules de cartofi?

Ea cica: pai tu nu ti-ai pierdut masina in Budapesta?

Eu: sigur, da io ma pisam pe mine, tu ce scuza ai?

In fine, sa zicem ca a fost din cauza ca si-a rupt sandaua aia a ei de cin’j’ de euro (bucata)…

He, he, si a mai si prins-o stewardesa ca a vrut sa filmeze aterizarea la New York… am stiut io de ce o las pe ea la geam… 🙂

Teoretic io am fost baiat cuminte, nu?

P.S. Si daca ati sti ce bucati erau stewardesele…