Cum a ajuns moldoveanul in cizme de cauciuc


Taica-meu a avut 6 clase. Maica-mea, dublu.

Cind io am intrat in clasa-ntiia sor-mea era la Loga. Cind io eram in clasa a opta ea era deja la medicina. Mie mi se pregatea ceva similar. Doar ca am picat admiterea la liceu. Nasol moment, cre’ca a fost ceva doliu in familie. Si-a decis consiliul de familie ca-i musai sa ma invat minte (sa-mi deschid ochii cum zicea tata) si m-au inscris in clasa a noua la liceul de constructii. Ideea era sa fac o batatura-doua in palme carind caramizi si facind mortar la lopata in practica pentru ca apoi sa-mi vina mintea la cap si sa ma pun cu burta pe carte sa intru in treapta a doua la Loga.

Io am facut inot, v-am zis chestia asta? Da, am fost clasa speciala in generala, si de trei ori pe saptamina aveam cite doua ore de inot la ILSA. Dupa clasa a opta m-au atras antrenorii la polo. Ei, in liceul ala de constructii eram zece clase de a noua (mda, generatia de “decretei”…) si eram unul din putinii care faceam sport de performanta. Ma rog, eram si unul din putinii care stiau ceva franceza, caruia-i placea istoria si geografia, si care reusea sa faca inmultiri de numere din doua si trei cifre din cap. In trimestrul trei din clasa a noua eram deja secretarul sportiv pe scoala, si din clasa a zecea am primit si pregatirea militara. Eram invitat impreuna cu trei colegi saptaminal la profesoara de franceza acasa la meditatii, profa de mate venea cu noi la chefuri (io nu beau, dar cu ea bagam la votca Wyborova…), dar asta nu ma scutea de cite un 3 la inceputul fiecarei ore pe motiv ca nu-mi faceam temele de casa, urmat apoi de un 10 la sfirsit cind eram scos la tabla sa rezolv problemele “noi”. Jucam tenis de cimp cu directorul si am organizat o mica vitrina numismatica (dirigintele fiind prof de istorie clasa noastra era cabinetul de istorie). Pe scurt, eram unul din putinii elevi de top ai liceului.

Incepind cu clasa a zecea, acasa au inceput ai mei munca de lamurire sa trag tare ca sa ma bat pe un loc in treapta a doua la liceul unde cazusem  (al doilea sau al treilea) la admitere in treapta intii. Mi-au adus acasa de doua ori pe saptamina un profesor de matematica, si trebuia sa merg la o profesoara de fizica la meditatii. Tin minte si acum, era 25 lei ora, si o data pe luna primeam 200 lei sa o platesc pe doamna profesoara. S-am platit-o. Prima luna, ca dupa aia am descoperit ca ce fac cu ea e apa de ploaie pe linga ce faceam cu D-na Potra, mama de baterist de trupa rock (Vali Potra daca vreti gugaliti), la meditatile de la scoala.

Dar, acasa oficial eu mergeam la meditatii…

Se gata scoala si se apropie examenele. Se fac dosarele de inscrieri, cu copii legalizate dupa certificatele de nastere si toate cele. Si vrea taica-meu sa-si ia liber de la fabrica sa ma duca cu masina sa ma inscriu la Loga. Si-l aburesc eu ca n-are rost, si ma duc singur sa ma inscriu. Si o si fac, dar tot la “sapte” cum i se zicea liceului de constructii.

Plus ca am avut grija ca incepind cu a doua zi de dupa admitere sa-mi rezerv un loc intr-o tabara militara la Lugoj.

Dau examenele, si plec in tabara. O saptamina. Acolo am aflat prin instructor ca am intrat, inca inainte de a se afisa rezultatele, a sunat dirigintele dupa ce s-au corectat lucrarile.

Fiind io bucuros si linistit, mi-am scos din cap faptul ca ai mei credeau ca m-am inscris la Loga si nu la constructii.

Se termina tabara, ura si la gara!

In Timisoara, pe peron, taica-meu. Negru!

-Pastele ma-tii de vagabond, ne-ai mintit ca inveti si termini liceul, ti-am platit meditatii si tu nici macar nu te-ai inscris la examen!

Asta si multe altele…

S-a facut saracul de ris ducindu-se la Loga cind s-au afisat rezultatele, erau o gramada de cunoscuti de-ai lui acolo, si io n-apaream pe lista nici la cei admisi, nici la cei respinsi…

Tin minte ca l-am facut sa devieze din drum pe la Ind 7 si la lumina brichetei s-a convins ca eram al doilea sau al treilea admis la “Instalatii” (elita constructiilor). Si atunci mi-a zis, pe treptele liceului: “fiule, daca asta-i drumul pe care ti l-ai ales, du-te pe el!”

Omul care a venit in Timisoara catarat pe un vagon, cu gumari in picioare si cu un pantalon cazon, care a tras o viata intreaga in fabrica si care cind s-a casatorit avea drept avere un sac de borcane goale, a avut ambitia sa isi faca copiii “doamna” si “domn”. Nu voia sa muncesc fizic, si cu atit mai putin sa trag pe santier. El crezind ca-mi da o lectie dupa un esec trimtindu-ma la munca in noroaie sau soare, m-a facut sa gust viata pe santier, unde in fiecare zi faci altceva, unde vezi ca ramine ceva in urma ta (eu si acum ii sec la cap pe cei care-s cu mine in masina prin diverse cartiere: uite in blocu’ ala am lucrat, si-n ala , acolo, si dincolo…)

Am invatat ca acei oameni uriti si murdari sint de fapt mult mai buni la suflet decit majoritatea “domnilor” de prin birouri, santierul este un loc unde albul este alb si negrul este negru.

Si sa nu mai spun ca m-am prins repede ca e mai bine sa fiu “vedeta” la constructii, decit un “oarecare” la Loga. Am o gramada de prieteni care au terminat Loga, si ei n-au nici pe departe ce povesti comparativ cu noi, cei din clasa lui Radu Stelian, promotia 1985…

Nu credeti? Pai sa va zic de exemplu ca in clasa a XII-a prin noiembrie  a fost intr-o simbata o razie mare, si au adunat toti chiulangii pe care i-au gasit in oras si ne-au dus la inspectoratul scolar, unde ne-au facut poze, si au chemat directorii scolilor sa ne noteze ca sa se ia masuri impotriva noastra. Eram cam 100 de chiulai adunati acolo, de pe la toate liceele din Timisoara. Ei, Craina de la Loga, i-a luat la o repriza de palme pe cei 2-3  logani de le-a sunat apa-n cap. Olteanu, directorul nostru, partenerul meu de tenis de dupa ora 14, a venit frumos si i-a spus locotenentului de militie care ne supraveghea ca profesoara cu care aveam noi ore simbata de la 11 e bolnava si ca noi eram de fapt liberi cind am fost prinsi. Si singura masura luata impotriva noastra a fost ca in lunea urmatoare am fost scosi de la ore si dusi la surdo-muti unde instructorul meu pe linie sportiva de la UTC (de la Consiliul Judetean) ne-a pus niste filme educative cu consumul de alcool si cu fumatul. Iar dupa fiecare filmulet iesea cu noi in curte la o tigara…

Pai, n-am fost io inspirat cind am ales constructiile in continuare?

Poze facute ieri urc putin mai tirziu, le am pe “ala micu’ “.

Empire State Building
17 Martie 2010

Join the Conversation

3 Comments

  1. daca nu-ti pare rau, nu mai conteaza ce zice lumea. totul e sa nu-ti para tie rau. nici pentru ce ai facut, dar mai ales pentru ce n-ai facut.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *