Intimplarea s-a petrecut in fata sediului Politiei de circulatie, pe Circumvalatiunii. Ori 1992 ori 1993 fiindca aveam Dacia inca. Tin minte ca eram fara client, si ma indreptam spre gara. In fata mea, femeie la volan. La intersectia cu linia tramvaiului 5 tipa prinde galben la semafor si frineaza instant. Ca un taximetrist tupeist ce eram, nici prin cap nu mi-a trecut ca individa nu va trece, mai mult, eram hotarit sa fortez si eu galbenul si sa trec. Rezumatul datelor problemei e cam asa: ea, in fata, cu piciorul teapan pe frina. Eu, in spatele ei, cu piciorul pe acceleratie.
A, si un detaliu suplimentar, amindoi pe prima banda. Cam prafuita ea, in locul ala. Asa ca si pierzind o secunda cu schimbatul pedalelor si frinind cam prea tare pe praf, am atins-o. Foarte usor, bara ei n-a avut nimic, doar a mea la coltul dreapta a sarit flapsul ala din cauciuc ce-l aveau daciile 1310 de pe vremuri. Era indoita bara sa zic 4-5 centimetri. Soferita spune ca ea n-are timp de pierdut pe la politie, masina ei n-are nimic, a plecat. Eu, oprit chiar vis-a-vis de sediul Circulatiei ma uit la flapsul sarit, ma uit la sediul politiei. Decid ca mai bine nu ma duc sa raportez incidentul, ce era sa le zic, ca voiam sa trec pe galben-rosu? Doar nu eram nebun.
In fata masinii mele, un camion parcat. Cirligul lui de remorcare parca imi facea cu ochiul. Ma duc la portbagaj si scot cablul de remorcare, il leg la un capat de bara si la celalalt de cirligul camionului parcat. Apoi dau cu masina in marsarier si fortez putin. Ma dau jos , mai uit, “mai o data si se indreapta”. Mai dau putin in spate, ma uit iar, e bun, bara s-a indreptat la loc! Dar nodul de la cablu s-a strins tare si nu pot sa-l desfac cu mina. Ma duc la portbagaj sa caut o surubelnita sau ceva cu ce sa largesc nodul. Cautind eu in lada cu scule, simt ca parca se misca masina. Ridic capul si vad peste capota camionul din fata, cel de care ma legasem ca sa indrept bara, ca semnalizeaza si pleaca. Cu Dacia mea inca la remorca! Strig sa stea, nu ma aude, fug dupa el. Reusesc sa sar in masina sa pornesc motorul si incep sa claxonez. Soferul camionului, nimic. Claxonez ca disperatul, el da inainte. Deabia dupa vreo 200 m mi-a observat semnele disperate si a oprit. “Ce te legi ba de mine?” a fost primul comentariu, si dupa ce i-am explicat motivul pentru care are o masina la remorca: “Mare ti-e gradina…”
Si, in urma acestei legari la cravata neprogramate, bara mea era acum cu coltul mult indoit in afara, de a trebuit sa ma proptesc de colul unuigaraj ca s-o aduc cit-de cit la loc. Am vindut mai tirziu masina, si cel care a cumparat-o ma intrebat ce e cu bara de are o parte iesita in fata. Nu i-am zis…
De miine o sa incerc sa urc macar cite o poza pe zi. Am ceva deja, dar sint la o rezolutie prea mare si nu mi le accepta. Si nu, inca nu mi-a instalat mai nimic dojo pe laptopul asta de imprumut.
Miine, despre un Trabant “de jucarie”…
L.E. Doua poze, una cu blocuri care zgirie norii si una cu un brand pe care io chiar il apreciez. Romanesc, normal!
Click pe poze sa le vedeti mai mari.
nu m-as fi gandit nici de-acum intr-un milion de ani sa fac asa ceva sa-mi indrept bara la masina…:))
cat despre poze, poti folosi pana si paint pentru resize, daca ai vista sau 7
:))
Eu in trafic am facut destul de putine dude, tinand cont de faptul ca-s femeie la volan.
Tin minte ca odata am vrut sa ma infig si eu in trafic, trebuia sa intru dintr-o straduta in bulevard, si cand sa ma indes si eu, se face rosu. Asa ca am pus frana. Taximetristul din spatele meu nu s-a gandit ca eu chiar opresc daca vad rosu :))
Asa ca s-a infipt in carligul meu de remorcare. Era tot numai galben in jurul carligului, pe bara mea, da’ taximetristul n-a zis nimic. Si-a cerut scuze si asta a fost.
A fost mai funny cand i-am expicat masculului de ce e fundul galben si restul masinii alb 🙂
uite o unealta: http://www.shrinkpictures.com/
Merci de sfaturi, am reusit sa micsorez ceva. Cum mai fac mai urc poze, dar pina acum a plouat in draci aici. Miine si poimiine se anunta vreme faina.