Ce n-ati vazut voi in Bulgaria

Toamna 1990…

Paranteza: mai tineti minte primul an al vietii voastre de “capitalisti”? Da, anul ala cind inca benzina era 15 lei litrul, marca 50 lei si cind inca nu gaseai Coca Cola si banane la aprozarul din colt? Inchid paranteza.

Imi da patronul o cursa de Istanbul. Uaaa! Juuu! Normal ca te bucuri moldovene, ca te-ai saturat de stat zile si nopti la picnic la Stamora, Jimbolia sau Nadlac. Plus ca Turcia e tara occidentala, nu? Ma rog, nu cartografic (era sa zic calendaristic…) ci dpdv al… aaa, al ce? Nu mai stiu, is totusi douazeci de ani de atunci. Chiar, oare de ce ii vedeam pe turci mai occidentali decit sirbii sau ungurii?

In fine, spal VW-ul, fac plinul si ma prezint la patroana sa-mi dea locatia rendez-vous-ului cu pasagerii.

– Bocsa, in fata Primariei, miine dimineata la ora 6, ca sa ajungi pina la 8 seara la Ostrov sa prinzi bacul. Ai bani pentru 4 cazari a 4 $/persoana pe noapte si inca 2$ pentru fiecare de mic dejun. La intoarcere vii prin YU, opriti simbata in piata la Nis ca sa vinda ceva din marfa. A, vezi ca-s mai negriciosi pasagerii tai…

M-am dat dreaq!

Un sef de clan cu cei 7 fii si nepoti. Cind au urcat in bus tartorul imi baga 20 marci in buzunarul de la piept si zice: nu te speria, c-o sa ne intelegem bine!

N-am crezut dar asa a fost. Desi…

Prima chestie a fost ca trebuie sa oprim linga Bucuresti sa-si vada mama. Care mama era bolnava si se afla la tratament.

Nimic neobisnuit pina aici. Doar ca statiunea unde se afla venerabila doamna (arata ca sora lui Tutankhamon, insa nu la fel de bine imbalsamata) era o colonie infecta de tigani, cu puradei in fundul gol (in octombrie!!!) printre gaini, cu pamint pe jos in cocioabe, dar cu antene satelit pe cos si cu Mercedesuri Cobra rasfirate prin zona. Am fost invitat la masa, au tinut sa-i suceasca gitul gainii in fata mea (noi nu mincam ca romanasii gaini moarte de Crevedia). Am halit cu noduri. Dar au apreciat gestul. Asa, deci baba era la “tratament”. Am vazut si echipa medicala: ceva rubedenii de-ale Omidei. Din cite zicea tiganul, doua mii de marci l-a costat. Daca era destept, cu banii aia o tinea la Elias…

PLecam mai departe a doua zi dimineata devreme. O zi intirziere deja…

Nu-i nimic, zice tartorul, ca doar nu credeai ca stam 4 zile la Stambul! Faci si tu economie la banii de hotel. Calculez rapid: 54 de dolari ciubuc fiecare zi. Not bad!

Am ajuns in miez de noapte in Istanbul unde i-am cazat intr-un hotel nu cu mult superior “sanatoriului” de linga Bucuresti. Il negociasem la 3$/caciula cazarea si 10$ micul dejun pentru toti. Io am preferat portbagajul VW-ului: cu minim doua stele deasupra hotelului!

La ora 7 i-am bagat in bazarul mare, la 14 i-am incarcat si roiu spre granita. Spre Romania, ca auzisera ei ca in Macedonia se confisca marfa.

Bulgaria in ceata, noaptea. In viata mea n-am vazut asa ceva. Sute de kilometri pe pipaite, nu se vedea nici marginea drumului. Banuiam ca ma apropii de Lom si stiam ca undeva trebuie s-o fac la stinga spre Vidin. Dau de o portiune de drum cu asfalt nou si cu marcaje vizibile (lucru rar pe vremea aia, si la ei si la noi). Bifurcatie. Fac stinga. Drumul ok. Ceata. 30 la ora. Mi se pare la un moment dat ca vad o lumina agitindu-se in spatele meu. Da-l dracu’. Mai merg. Ceva pilpiie in fata. Incetinesc. Him??? O Lada de militie si un TAB. Doua TAB-uri, ca mai vine unul si din spate. Doi tipi nervosi cu kalasnikoavele spre mine. 4 (patru) tevi de mitraliera de pe TAB spre pieptul meu puternic si neinfricat. Ba, ce plm e aici?

Deschid geamul. Degeaba, ca gestul asta nu m-a facut sa inteleg bulgara. Kalasnikovul din stinga vorbeste ceva.

-Ce doriti? intreb.

Kalasnikovul din dreapta incepe sa urle.

– Aud bine, dar nu inteleg!

Tiganii din spate: Mircea, zi-le ca le dam tot hauru’ numa sa nu ne impuste! Si marcile!

Apare un chipiu care o rupe pe engleza:

– You’re in the restricted area. How do you manage to get in?

– Pe strada-n puii mei, ca-s cu ditamai Transporterul, nu vezi?

Am trecut de doua puncte de control. Unul cica a si tras.

Noroc ca udasem un piersic (sau mar) nu de mult, ca altfel…

M-au escortat cu masina de militie in fata si cu un TAB in spate. Cam 20 kilometri pina m-au scos la drumul national. Cum s-a luminat de zi intre timp si s-a mai ridicat ceata am inteles ce facusem: am ajuns pina linga reactorul lor de la Kozlodui. Eu si 8 tigani de Bocsa.

Finalul a fost ca la intoarcere in Timisoara am fost atit de obosit (pe tigani i-am lasat la Ocsko Piac) incit in parcarea din fata Poligrafiei am oprit si m-am culcat. 6 ore. La 900 metri de casa.