Inca de pe vremea cind calul putere era hranit doar cu ovaz (eventual cu jar) si nu cu benzina nemtii erau mari admiratori ai carosierilor italieni. Asa se explica faptul ca la Berlin in 1791 a fost inaugurata Poarta Brandenburg, cunoscuta in special ca fiind piedestal pentru bolidul roman cu doua roti si patru cai: …
Continue reading “Cu quadriga de la Berlin la Paris, via Bielefeld”
Ziceam pe undeva in postul de ieri ca o sa cumpar polonezi. Am fost la Real si-am gasit. Mi-am facut damblaua. Deci nu, nu-s la fel cu aia haliti de mine pina mai acu’ doua saptamini. Seamana doar la pret, grosime si la culoare. Nu si la textura sau gust. In fine, nu de ei …
Umanul m-a facut astazi sa-mi aduc aminte de o intimplare cu biciclete. 1994 toamna. Dupa o sedere de trei luni in Germania ma intorceam la volanul masinii pe care o visasem dupa ani de zile de condus mioritica Dacie. Un Ford Granada urias, greu de doua tone, cu motor sase-n-ve cu doua carburatoare, cu o …
Continue reading ““Hot” de biciclete. Fara permis de conducere”
Cuvintele din titlu fac parte din vocabularul constructorilor romani din Germania. Daca te prinde duminica dupa-masa cind toate magazinele sint inchise si iti crapa buza dupa o bere, o gasesti “la mutu”: automatul din subsol unde bagi un euro si iti pica o sticla. Daca ai nevoie de o farfurie, o oala, o scrumiera, …
2001. Linga aeroportul nou (pe atunci cu un terminal inca in constructie) din Munchen. Mai bine zis, aici. 110 romani. 60 polonezi si 30-40 turci. Romanii dulgheri si monteuri de prefabricate, polonezii si turcii fierari. Povestea e scurta. Lui Michal, un fierar polonez ii vine familia intr-o simbata in vizita. Parca era ziua lui. Mama, …