Baieti de komitet

Septembrie 1984 sau 1983. Inca minor. Dar totusi eligibil pentru a merge neinsotit intr-o  excursie la Moscova, Riga, Tallin, Leningrad. Fara “marfa” gen chiloti de dama la care puteai face reducere daca “dama” ii proba la tine-n camera, ca eram junior si ii si ramasesera lui taica-meu ceva ruble de la o excursie anterioara. Da, ai mei mergeau des la rusi, au vazut si Baikalul si Cercul Polar si zonele desertice central asiatice… Si da, mergeau separat. Mai ales taica-meu 🙂

Tallinn. O foarte faina cetate teutona. Sa te tot plimbi pe stradutele inguste cu case vechi de sute de ani si sa tot bei ceai si sa maninci prajituri in cofetaria etajata din zidul cetatii, cel cu vedere la parc…

Ziua plecarii. Inteleg de la ghida ca la ora 7 seara e cina si dupa aia mergem la gara sa luam trenul spre Riga. Decid sa mai dau o tura si sa maninc in oras, asa ca il rog pe colegul de camera sa ia si bagajul meu cind preda cheia, ca eu vin doar sa urc in autocarul ce ne duce la gara.

Bolovanul de mine insa a inteles gresit, la ora 7 era trenul… nu cina.

Revin eu relaxat pe la 7 jumate la hotel si intreb la receptie unde ne asteapta autocarul.

– Ruminski? Is in tren deja!

Oops!

Haraso atunci, dati-mi va rog o camera pentru o noapte si rezervati-mi un bilet de tren pentru Riga pe miine dimineata.

Raspunsul receptionerului, desi foarte politicos a sunat cam asa: Ba baiatule, da’ un’ te crezi? N-ai un act la tine (ca buletinele noastre erau la ghida), si mai si vrei sa treci dintr-o republica sovietica in alta! (cica rusnacii aveau un fel de pasaport intern fara de care nu puteau trece din Estonia in Rusia, de exemplu). Nici camera n-am voie sa-ti dau!

Fac un pic de taraboi (nu prea tare ca doar eu eram cel vinovat) si receptionerul da un telefon. Eu ma retrag la bar.

Apar doi baieti in costume negre. “Komitet” zice unul fara sa-mi arate vreo legitimatie.

“Mircea” zic eu, mirindu-ma de ce nume ciudate au estonienii astia.

Hai un pic, zice tipul si ma duc in camaruta din spatele receptiei. M-am prins ca-s ceva securisti dupa cit de facut in pantaloni era receptionerul in fata lor.

Unul stia romaneste sau mai bine zis ceea ce vorbesc moldovenii de peste Prut. M-au intrebat ce am facut, unde am fost, cu cine m-am intilnit, pe unde am vrut sa fug in Finlanda, daca am adus manifeste sau Biblii, totul de cel putin 5-6 ori.

I-am convins intr-un final ca nu vreau eu sa demolez Uniunea Sovietica, m-au scos din hotel si m-au urcat intr-o Volga neagra, cu un al treilea individ la volan.. M-au urcat in spate, cu cei doi in stinga si dreapta mea.  Si m-au dus la Riga.

Acuma, nu stiu daca va puteti inchipui un o calatorie mai sinistra decit una prin paduri nesfirsite, noaptea, sute de kilometri fara sa intilnesti nici macar un camion, si asta intre doi baieti cu ochi albastri care nu scot nici un cuvint. Iar cind mi-a trebuit la buda si i-am rugat sa opreasca, respunsul a fost “niet”.

La Riga am ajuns dimineata, m-au lasat in fata hotelului, si-au plecat fara sa-mi raspunda la salut.

Si cica-s baieti de comitet…

Apropos, o intreb pe ghida rusoaica ce-i aia “komitet”? Atunci am auzit eu prima oara de KGB: Komitet gossudarstvenno bezopasnost. Si mi-a zis ca-s norocos, ca in general cind te cauta cineva si se prezinta “komitet” e de rau…

Si ce a mai lasat sa se inteleaga ghida, cu un zimbet complice, a fost ca i-a parut rau ca nu mi-a iesit pasienta cu feribotul spre Finlanda. Iar eu chiar nici nu stiam ca cica “se poate”.

Miine, aterizam la Moscova, in Piata Rosie. Stay tuned!