Lumea arde si eu sar cu parasuta

Am fost ultimul soldat TR. Pe bune.

V-am zis deja ca trebuia de fapt sa fac armata la pompieri in port la Costanta, si m-am bagat voluntar la parasutisti la Caracal. UM 01841/p

7 timisoreni, vreo 15 ardeleni (Cluj si Tirgu Mures) si restul pina la suta olteni. Nu va grabiti sa trageti concluzii gen “oltenii is mai curajosi ca ceilalti, de aia erau mai multi la parasutisti” fiindca desi e drept ca la termen redus parasutistii erau numai voluntari, explicatia e mult mai simpla: oltenii erau pur si simplu acasa. La juma’ de ora de Craiova sau Slatina. Pe cind din clujeni de exemplu, am avut camarazi care refuzasera stagiul la Someseni ca sa vina sa sara cu parasuta linga Olt.

Celor care doar gusta bancurile cu olteni si in rest cam la atit li se reduc cunostintele despre sudistii Romaniei le spun ca in mare parte prejudecatile despre ei sint bullshit. In afara de apetitul lor pentru zaibar (bleah!), praz, “vazui”, “facui” si “mai vere” sint perfect ok. Eh, le place sa fie sefi si sa poarte galoane pe umar, dar asta e valabil in mare parte si celorlalti halitori de mamaliga.

Si cum in viata nimic nu vine de la sine, nici in armata galoanele nu cresc singure pe umar. Dai un examen pentru fiecare din ele.

Acum ii las pe olteni la o parte, ca ei si-au luat examenele de grad. Si e neinteresant lucrul asta. Hai sa va zic cum  l-am picat eu pe primul.

Ne-au invatat sa ne jucam cu trotilul. Stiti voi, batoanele alea galbui, din care ne lasau sa muscam si pe care le loveam cu lopata fara sa explodeze, sau pe care le aprindeai si nu faceau altceva decit fum.”Tinta” examenului ce trebuia sa-l treci ca sa devii fruntas era minarea unui pod. Cind vii cu trenul de la Craiova spre Bucuresti, la intrarea in Caracal treci un pod peste soseaua ce duce la Slatina. Ala-i podul “meu”. Primesc patru calupuri de trotil, patru capse si fitilele aferente. Prind eu demonstrativ capsele de fitil, bag fitilele-n calupuri si calupurile in gaurile din picioarele podului folosite deja de generatii de soldati inaintea mea. Adun capetele fitilelelor in palma si pun chibritul pe ele asa cum fusesem invatat. Si cutia deasupra. Toata smecheria la trotilul e ca tii batul de chibrit apasat de fitil si freci cutia de el.

Lentul major ce ma examineaza urmareste toate fazele astea, si cind sint cu cutia lipita de chibrit ma intreaba smecher: “si daca-ti zic sa aprinzi, ce faci?”

Nu i-am raspuns nimic. Dar am aprins chibritul. Si deci si cele 4 fitile.

Dom’le uite de aia e parasutistii arma de elita: are reflexe ba! A sarit toa’ l’ent major in sus ca o mita adormita in care tragi cu prastia cu bile de rulment, a smuls fitilele din trotil si le-a aruncat intr-o balta de pe marginea drumului.

Chestie pe care am facut-o si eu dupa aia pe drum spre unitate. La aruncatul prin balti ma refer. Le-am “probat” pe toate, ba tiris, ba pe coate si genunchi…

O modalitate inedita de a alunga plictiseala unei zile mohorite de noiembrie…

Citeva luni mai tirziu, cind ofiterul plutonului nostru a fost reformat din armata pe motiv de ulcer gastric mi s-a imputat mie cum ca as fi fost cauza bolii sale. Pai cum vine asta: pe mine m-a pus individul ala sa alerg j’de kilometri cu masca pe figura, sa ma tirasc prin toate baltile si noroaiele Olteniei, sa fac mii de genoflexiuni si flotari, nu mi-a dat nici macar o permisie (da, eu n-am primit nici macar o ora de invoire in oras, in schimb am dormit 39 nopti la arest!!!),si  EL se imbolnaveste din cauza MEA? Pai voi stiti ce stresant e sa te gindesti in fiecare seara ce dracu sa mai faci sa-l scoti din sarite pe toa’ l’ent major? Ma pufneste risul cind mi-aduc aminte: eram la cules de rosii – munci agricole – si constant nu-mi faceam norma aia de nu’s cite galeti culese si cum ma vedea ca stau cu curul pe galeata, cum ma punea sa fac 10 flotari. Apai io faceam cam la o suta in perioada aia fara sa gifii, dupa zece ani de inot si polo. Si cind am considerat io ca e momentul, fiind el impreuna cu comandantul de batalion si m-a pedepsit cu 10 “mari” i le-am facut intr-o mina. Apoi am schimbat cu 10 in  cealalta si am terminat cu alte 10 cu batai din palme. Risul capitanului a meritat tot efortul…

Pai voi credeti ca e usor sa ramii soldat? Ca din moment ce mi-a fost refuzat gradul de fruntas, am facut cam tot ce mi-a trecut prin minte ca sa sar si celelalte grade. Si am reusit sa ramin soldat pina in simbata dinaintea liberarii, cind m-au facut caporal, iar doua zile mai tirziu, inainte de a primi buletinul inpoi m-au facut sergent. Ca asa era regula… ca  facusem toate salturile, si ca mai facusem doua chestii, care unora din ofiteri ( nu superiorilor mei, ci altora mai de sus) le-au placut.

Una a fost ca l-am prins pe unu-n civil care sarise gardul in unitate, era de fapt un soldat ce fugise in oras (daca stiam il lasam in pace…) si-am si tras un foc in aer, si a doua chestie a fost ca la terminarea cursului de cercetare-diversiune am reusit sa intru seara pe geam in biroul comandantului si am lipit o eticheta pe care am scris “minat” pe receptorul telefonului. Am dat putin cu subsemnatul la CI-st pina l-am convins ca n-am umblat prin fisetul sau sertarele colonelului, si l-am si bagat in rahat pe soldatul de garda de la drapel, pe care un coleg l-a atras citeva secunde afara din cladire gemind si vaitindu-se, suficient ca eu sa intru prin spatele lui in cladire, de unde am iesit pe geamul de la buda de la etajul unu si m-am tirit pe fatada pina la geamul biroului colonelului, pe care tot eu il lasasem deschis cu citeva ore inainte cind ma prezentasem cu o galeata si cu un mop la ofiterul de serviciu spunindu-i ca am ordin sa fac curatenie in biroul sefului…

Colegii mei au fost chiar mai tari, ei i-au atacat prin surprindere pe soldatii ce faceau santinela la unitatea de tancuri de linga noi, i-au legat si le-au luat drept dovada baionetele. Ce scandal a fost dupa aia, si ce bucurosi erau ofiterii nostri ca le-au tras-o tanchistilor…

Asa a fost in anul de gratie 1985-toamna si 1986 primavara. Cea cu bombardamentul american din Libia si cu dezastrul de la Cernobil. Lumea ardea si eu saream cu parasuta…

L.E. 29 ian. 2011: Pentru toti Gigeii care isi manifesta neincrederea, si de al caror curaj m-am convins vazind ca nici o adresa de e-mail nu vor sa lase, mai jos pun brevetul meu. De parasutist militar, emis la terminarea armatei, in iunie 1986, la UM 018/41 Caracal.

Join the Conversation

56 Comments

  1. Super tari amintirile tale. Iar acestea din armata imi aduc si mie aminte cate “prostioare” am mai facut si eu impreuna cu colegii de pluton la UM 1552 Galati!

  2. Termen redus. Cei care intrau la facultate faceau armata doar 9 luni iar ceilalti faceau un an si patru luni. TR-istii purtau la epoleti pe linga eventualele grade si o banda ingusta rosie.

  3. Mai povesteste-ne dintr-astea! Chiar daca mai stiu cate unele din ispravile tale, tot reusesti sa ma uimesti cu muuulte chestii inedite. Si super-tari.

  4. stii ce mi-ar placea? pai mi-ar placea sa te prind, sa te storc, si sa scoti odata toate povestile alea pe care le ai in tine =))
    am sa te poreclesc “picatura chinezeasca” 😛

  5. Prietene esti talentat, n-am ce zice, dar prea le ” infloresti prea bagi in ele”.Si dupa cum povestesti nu cred ca ai facut armata la 01841 ci mai degraba la Bulgari.Si inca ceva ,OLTENIA si OLTENII fac parte din ROMANIA ,esti mandru cai urasti atat de mult?

  6. @luke, prietene, citez: “Celor care doar gusta bancurile cu olteni si in rest cam la atit li se reduc cunostintele despre sudistii Romaniei le spun ca in mare parte prejudecatile despre ei sint bullshit. In afara de apetitul lor pentru zaibar (bleah!), praz, “vazui”, “facui” si “mai vere” sint perfect ok.” Daca tu deduci de aici ca io ii urasc si mai sint si mindru, iti raspund ca ai o problema in a intelege frazele mai lungi de 15 cuvinte. Nu te speria, chestia asta li se intimpla multora… Greseala mea: trebuia sa fac frazele mai scurte.

  7. salut.la um 01841 .in perioada ian 1987 mai 1988 am facut si eu armata din acelasi motiv ca si tine . in loc sa merg in dobrogea la munci ,am preferat voluntar la parasutisti. in rest ai dreptate , multi din cei ce mergeau voluntari nu preau erau normali. ca si tine si eu am facut un sac de prostii ,mult prea multe.era sa ma coste libertatea si sa merg la BD (era aproape),am fost chiar acuzat de tentativa de deturnare de aeronave ,cat despre povestea cu biroul minat al comandantului ,cred ca ai dreptatea, se povestea ceva de genul asta in perioada aia .

  8. eu am facut armata la 01968 misiuni speciale in anul 1991 ianuarie incorporat si terminat in 1992 ianuarie dar a fost foarte frumos mia placut si esirile la aeroport la deveselu“`1

  9. pentru ticu viorel……si eu am facut armata la 01841, perioada sept 1987-ian 1989…la ce companie ai fost????

  10. Faine rau prostioarele astea de adormit copii.Sau civili care au facut armata la diribau.
    Zici ca ai fost la parasutisti la Caracal ? hmm Um 1841…La ce companie? Eu am fost la UM 1968 MS.
    Nu mai minti poporul cu..blog-ul ca nu tine.Ce functie ai avut? Sau ai fost nanau? Geodez? Ha ?
    Si ca sa spulber posibilele atacuri gratuite, iti spun ca sunt din Timisoara.Deci nu ma acuza cu oltenii.
    Dar ma deranjeaza cand toti bucatarii si soferii care si-au facut stagiul intr-o unitate de parasutisti au amintiri..de parasutist…

  11. Scrie in primul rind la ce companie am fost. A lui Denis Diaconescu. Daca ai fi fost prin zona, inainte de 1989, ar fi trebuit sa stii ca TR-istii erau voluntari. Si in nici un caz studentii nu faceau armata ca soferi sau bucatari.

  12. Salut!
    am ajuns pe blogul tau cautand date despre parasutistii de la 01841 (pe 1o iunie este ziua voastra a parasutistilor militari din toata tara) si cred ca semnatura pe de brevetul tau o stiu de undeva…. :)…….in vremea aceea, eram copil, ma duceam la sala voastra de sport si “jucam tenis de masa”….frumoasa treaba cu “minatul”, te-a dus capul la dracii……ti-ai spulberat propriul comandant de oaste…..Bogdaproste ca nu te-a prins Revolutia in unitate!!!!…..(glumesc 🙂 !!!)……Chiar asa, ce te-ar fi dus capul ca faci daca prindeai Revolutia in unitate??!!!…..sigur nu-i cazul sa-mi raspunzi…..prima data cand am intrat in unitate, dupa Revolutie, cred ca prin ianuarie 1990 si bineinteles tot la “joaca”, am avut ocazia sa aud “in direct” cateva “ziceri de bine” adresate comandantului… era o chestiune inevitabila…..si ar fi fost ciudat sa nu fie asa…. …
    ….cu siguranta toti parasutistii sunt grozavi in felul lor, nu am cum sa gandesc altfel doar sunt odrasla de parasutist …… La multi ani de ziua armei voastre….

  13. Daca tin bine minte, brevetul meu este semnat de cineva cu acelasi nume de familie ca cel din adresa ta de email. Era maior pe atunci…
    Iar revolutia m-a prins la Timisoara… cei de la 1841 au fost adusi sa pazeasca Posta din oras.

  14. Salut Mircea, frumoase amintiri, mai ales ca o parte din ele le-am trait impreuna cu tine. Eu sunt din grupul de TR-isti din Oradea.

  15. Servus Mircea,te saluta detinatorul de brevet de parasutist cu nr.897/28.06.1986.Acum 25 de ani,din grupul de la Cluj,in aceeasi companie- a “mistretului” Diaconescu,plutonul condus de Obretin,in grupa cu Mircea Rat si Baloiu Aurel din Timisoara,Furcovici Ioan si Cornea Ioan din Cluj Napoca si alti buni colegi Gelu Man,Popovici Victor (in poza postata),Strambeanu Mihai din Calafat,Cerasel Varaticeanu din Turda,grupul de la Brad -Coco, Isac si Falca (acum la Arad),de la Beius – Adrian Ciorna (in poza postata),de la Oradea Miscoiu Flaviu si toti ceilalti.Incredibil cum trece vremea,………multa sanatate tuturor.

  16. 🙂 aceasi unitate, doi ani mai tarziu. parerea despre olteni si scrisa si cu subanteles o pot impartasi. erau acolo – nu din convingere ci pur si simplu ptr ca faceau armata acasa. Si nu cunosc nici unul di ei, care sa fi trecut de 5 salturi. pur si simplu ptr ca aveau brevetul si numai puteau fi dati afara din unitate….asta era scopul. letargie. In companie erau 2 din Resita, 2 din petrosani, 1 din Timisoara (adica eu) 2 din TgMures si 1 Arad, cei care erau acolo din convingere. restul “fura primarul si fura invatatoarea la bairam cu zaibar si mamaliga”. Nu stiu daca are sens sa descriu frumusetile “orasului” Caracal sau sa filozofez asupra definitiei de oras precum a mentalitatii care dainuieste prin acele coclauri. cert este ca daca inaite de armata aveam o parere “nedefinita- liberala” de sudistii tarii -(ptr ca de obicei i-mi formez o parere proprie) am plecat cu impresia “mare e gradina…” care mai dainuieste si azi:) stiu ca umblam tot timpul cu zambetul pe buze din cauza dialogurilor extraordinare cu concetatenii din sud. cel mai reprezentativ erau mimicile la tot ce era nou si necunoscut ptr domniilelor lor. in schimb, ce ma frapa , era cum reactionau la ce nu pricepeau , si cand nu stiau cum sa se eschiveze in anumite situatii.adica : “prostul nu e prost destul daca nu e si fudul”. Ma rog , nu are sens sa discutam despre “cercul de cultura”. definitia de cultura, influenta “bizantina” de peste marea cea neagra, cultura educata sau nativa…era pur si simplu amuzant – desi pe lunga durata vazut, si spre sfarsitul armatei, devenise cam agasanta treaba si nu prea mai aveam nervi de ei. Dar sa revenim la subiect. DA – INTRADEVAR, a fost o perioada frumoasa ! Sa bagi o carpa in goarna gornistului inainte de apel, sa bagi marmelada in bocancii sudistilor, aplicatiile, salturile , (apropos -tot pe BG le-ai facut?). Eu am reusit numai 2 zile pe “tambal” in schim eram destul de des chel -abia daca apuca sa-mi creasca parul..:)
    Salutari si numai bine !!!

  17. pe ticu viorel mi-l aduc aminte,dar tu BODO cine esti?caci la Capu Midia am fost si eu in ’88,si am fost si la BARIERA tot in’88 sub comanda d-lui Ciocarlie…am terminat armata pe 16ian’89…gendolino

  18. pt TR-ist MIRCEA:daca nu ti-au placut oltenii,de ce n-ai comentat la momentul oportun?,ori dupa ani si ani vrei sa faci pe splendidul cu ipocriziile de gen…VAZUI,FUSAI,etc.eu cred ca daca nu ajungeai sa faci armata in zona olteniei azi nu ai avea acel BREVET DE PARASUTIST …………..

  19. @TICU VIOREL
    Ebine că-l saluți cu respect … mai ales că era abonat la BEGHEUȚĂ … și evident la CAMERA DE GÂNDIRE PENTRU CEI triști (ARESTUL numit de cei inițiați BULĂU)
    OBLIO
    TM

  20. pt Oblio, sunt convins ca e un alt om , a avut tot timpul din lume sa se schimbe.va salut.

  21. draga mircea,nu-ti dau niciun citat numai ca asa dai impresia iar daca n-am inteles eu bine raminem asa…

  22. pt.TICU VIOREL,tu erai unul din cei mai de treaba veterani pe care i-am avut comparativ cu MOT,VLAD,BALTARU(popotarul)si altii.eu eram in plutonul antiaeriana cu BANU,MUNTEANU(omuletz)si URCAN(jerry),toti eram bibani pe lingà voi veteranii.Poate reusesti sa-ti aduci aminte,oricum,iti doresc numai bine!
    P.S.:cine era BODO?pt ca nu mi-l aduc aminte…ciao!

  23. domnule”oblio” pare ca ma confuzi ku BEGHEUTA din capul tau ala pàtrat care nici macar oblik nu e;eu n-am facut nicio zi de begheuta cum zici tu…,in fine,cine esti mai exact?,altfel o sa confundam nobletea cu prostia,CIAO!
    P.S.:daca nu ma cunosti,inseamna ca duci lipsa de cultura generala…

  24. pt EMIL GENDOLINO , ai reusit sa imi aduci aminte de multi dintre voi ( si-ti multumesc ) Banu era brunet si de loc din Slatina , mai erau si doi frati Tarziu …. din Alexandria cred , imi poti trimite o poza ,eventual din armata pe Facebook la Ticu Viorel Piatra Neamt , multumesc .

  25. Pt TICU VIOREL_:imi pare rau ca nu pot posta pe FB nimic caci n-am asa ceva dar daca vrei o sa-ti cer prietenie printr-o alta persoana cu un mesaj de identificare;cu BANU ai nimerito dar fratii TIRZIU ALEXANDRU si GHEORGHE sint din CORABIA-OLT nu din ALEXANDRIA,oricum ma bucur ca ti-ai adus aminte de mine(usor-usor reactualizezi amintirile).Pe FB ti-am vazut fotografiile din armata,erai cu SORICI,MARGINEAN si altii…Era sa uit,ai un caine frumos,daca e al tau esti de invidiat…si inca ceva:un salut prietenos din ROMA…ciao!

  26. Imi amintesc cu mare drag si respect de voi toti,pe vremea aceea va cunosteam tuturor frustrarile tineretii,cu totii am resimtit faptul ca nu puteam sa va satisfacem toate aspiratiile,desi va intelegeam perfect,avand la randul meu varsta dv. In rest imi amintesc cu mare placere tachinarile dintre nordisti si sudisti,eu desi simpatizam cu nordistii deoarece erati mai putini si extrem de simpatici,fapt care nu m-a impiedicat sa simpatizez oltenii pe viata ,cu bunele si mai putin bunele lor maniere ! Va rog sa-mi ingaduiti sa va transmit toate cele bune voua si apropiatilor vostri,personal regret acei ani in care soldatii,oamenii,in general,in ciuda unui regim de multe ori anacronic,aveau curaj,dar mai ales ONOARE ! In peregrinarile mele prin tara am avut ocazia sa ma intalnesc cu multi dintre dv ,uneori am povestit chiar unora dintre copii dv despre aventurile traite impreuna,cu bune si mai putin…totdeauna m-am mandrit cu dv si am spus ca ati fost grozavi,ati sarit cu parasuta dupa o perioada extrem de scurta de pregatire,,va asigur ca v-am considerat niste tipi extraordinari chiar si atunci cand faceam OS va mai scapam pe acasa,mai ales pe cei ai lui Stroe sau Pandelea. Niciodata nu m-ati dezamagit, oricand m-as intalni cu dv la o bere, fara cea mai mica retinere !

  27. Citind articolul tau, am avut o senzatie de deja-vu! Si eu am fost la UM 01841, insa cu un an inaintea ta: din 1984 pana in 1985. In rest, pana si componenta era cam la fel : “7 timisoreni, vreo 15 ardeleni (Cluj si Tirgu Mures) si restul pina la suta olteni”. Si tot in compania lui Diaconescu Denis! Si eu trebuia sa fac armata acasa, la Deva, dar am ales sa merg la Caracal. Si nu mi-a parut rau!

  28. D-le PETRACHE,nu stiu daca va mai aduceti aminte de mine eram de-al lui PANDELEA-CICARLIE,in schimb eu i-mi amintesc de d-voastra,in numele tuturor care va cunosc eu va multumesc pt vorbele frumoase care le-ati redactat mai sus,asta inseamna ca ati ramas acelasi om de onoare si mare respect.Profit de aceasta ocazie si ii salut si pe comandantii mei PANDELEA si CIOCARLIE.Cu respect domnilor!Sa aveti viata lunga…

  29. imi cer scuze pt eventualele greseli de ortografie,dar tastiera asta…..

  30. Printre miile de parasutisti pe care am avut privilegiul sa-i cunosc imi amintesc cu mare drag si de un baiat brunet,ten ciocolatiu, cu ochi albastri,cu un zambet deosebit,foarte bun fotbalist,slatinean la 1,75 m cu un prenume italienesc, de la Pandelea, era un tip de o corectitudine (fair play)specifica sportivilor,m-as bucura extrem de mult daca copii lui i-ar urma exemplul si ar citi aceste modeste randuri pe care un fost camarad i le dedica cu toata simpatia unuia care iubeste neconditionat si pe viata oltenii si Oltenia ! M-as multumi daca as sti ca sunteti cu totii sanatosi,ca aveti familii,copii frumosi si destepti ,ca si voi,eu sunt O.K.,m-as bucura sa ma depasiti,in orice colt de tara si de lume va aflati!

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *