Daca nu m-am mai laudat cam de mult cu pozele facute cu cutia de cafea, nu inseamna ca am aruncat-o la gunoi!
Am mai facut si niste poze pe film, dar “de familie”.
Pozele pinhole ma gindesc sa vi le arat asa cum de fapt le vezi cind le tii in mina: negative. Cred ca v-am mai zis ca nu folosesc film, ci hirtie fotografica normala. Am si o cutie cu 25 pelicule de 10 x 12 cm, dar o tin ca poate-mi iau odata un Graflex din ala ce foloseau reporterii in anii ’50.
Insa cum mai intii tre’ sa-mi iau un alt aparat digital, deocamdata stau cuminte pe curul meu. Ca daca-mi iau Graflex din vechiul meu laborator nu mai pot folosi decit lampa rosie si tavile. Aparatul meu de marit e pistol cu apa pe linga ce mi-ar trebui ca sa developez filme asa late. In fine, am zis ca şed blînd…
Daca nu va plac asa, n-aveti decit sa dati “invert” in Photoshop, Photoimpact, sau ce program d-asta mai aveti prin calculator…
Salut,
Te citesc de ceva vreme si vad ca esti pasionat de fotografie.
As vrea sa stiu daca negativele obisnuite pe care le primesti atunci cand developezi un film la un centru foto pot fi scanate cumva sa le pot avea si in format digital.
Am niste negative mai vechi de pe vremea cand nu aparusera camerele foto digitale.
Nu dispun de vreun scaner special pentru fotografii.
Exista scannere speciale pentru negative. Costa cam cit un scanner obisnuit: de la 60-70 dolari. Bine, sint si cu 12.000$ insa cele mai multe au preturi accesibile:
http://www.bhphotovideo.com/c/buy/Film-Scanners/ci/1151/N/4277366338
S-ar putea ca si laboratoarele mari foto de la noi sa aiba asa ceva.
Sunt curioasa cum ar iesi o poza mare, pe un perete intreg, din aia cu zidul de caramizi. Si sa fie alb-negru.
Daca in loc de hirtie pun in cutie o foaie de film 4″ x 5″ iar poza o faci cu un aparat de marit de genul Omega F, da, poate fi mare cit un perete. Dar nu vreau sa ma gindesc cit ar costa o asemenea poza… sint sigur ca varianta digitala (parca serigrafie ii zice, nu?) e mai ieftina.
Aveam un profesor de fizica in generala, foarte misto, cel mai misto dintre toti profii mei. Era batran si pasionat de fotografie. Ne povestea cum a fost el la un concurs de fotografie, in nush ce an, demult, cand el era tanar, undeva in strainatate. Se dadea o tema, si toti trebuiau sa scoata ce cred ei mai bun din ea. In cazul ala era un lac si imprejurimile. S-au dus o gramada la concurs, care mai de care cu aparate sofisticate, accesorii, filtre, minuni. Printre concurenti era si un mosulica, cu un aparat vechi, din ala cu burduf, cel mai modest dintre toti. Si, ghici ce? Castigatorul concursului, cu o poza de apus de soare pe lac care i-a lasat pe toti masca, a fost chiar mosulica. De aici a tras proful concluzia ca poze cu suflet ca aparatele alea vechi, manuale, nu vor mai face in veci aparatele „noi si performante”. Si gandeste-te ca in vremea generalei mele nu aparusera aparatele digitale. Inca se lucra pe film, iar in Romania erau multe Smena si ceva aparate nemtesti.