Ziceam pe undeva in postul de ieri ca o sa cumpar polonezi. Am fost la Real si-am gasit. Mi-am facut damblaua. Deci nu, nu-s la fel cu aia haliti de mine pina mai acu’ doua saptamini. Seamana doar la pret, grosime si la culoare. Nu si la textura sau gust. In fine, nu de ei discutam azi. Ci de… polonezi. Natie, nu produse de mezelarie.
Sincer, eu nu stiu mare lucru despre ei. Am lucrat cot la cot pe doua santiere in Germania, am mincat cu ei la masa, le-am gustat vodca, am invatat sa zic Dzienki (multumesc) si cam atit.
Nu stiu ce clic mi-a facut memoria azi in timp ce incercam sa termin polonezul ala romanesc invelit in juma’ de borcan de mustar ca sa nu-i simt aroma subtila de clei de oase de ciine eutanasiat cu lopata (am inca un gust in gura de parc-am lins timbre toata ziua), dar mi-am adus aminte de o discutie pe marginea unei masini de spalat ce-si daduse duhul in grupul sanitar de la noi de pe santier. Un Siemens d-ala legat la internet, ce-si updata singur programele de spalare. N-a rezistat tehnica computerizata germana de spalare a rufelor capitaliste la cuiele uitate intr-un buzunar le salopeta de un brav dulgher polonez. Care in general seara la ora cind isi aducea aminte sa-si bage rufele-n masina era deja beat de cel putin doua ore. Ziceau polacii atunci ca de cei 1300 euro cit costase Siemensul ei ar fi adus 20 masini de spalat poloneze, in care poti sa faci si vin, si bulion, nu numai sa speli rufe.
Am ignorat aproape instantaneu detaliul, cred ca o luasem ca un fel de scuza (neamtul era tare suparat, era clar ca cei de la Siemens vor refuza reparatia in garantie, dat fiind ca burduful de cauciuc fusese despicat iar apa din cuva ajunsese in toata electronica…)
Revin deci: azi, luptindu-ma cu polonezul din farfurie, nu-stiu-ce-mi-a-venit cu ce-au zis aia: de o mie si ceva de euro, dooj’ de masini de spalat?
Io masina mea de spalat am luat-o la pachet cu un frigider si cu un fier de calcat. Nu tin minte cit a fost. Dar gugal le stie pe toate. Asa ca intru pe diversele situri cu electrocasnice. Cea mai ieftina masina de spalat: 850 lei. Hm. 200 euro. Asadar 7 d’astea in loc de una d’aia desteapta. Da’ nu-s douazeci!
Mai dau niste cautari si o gasesc pe Pralka Frania. Frania, adica Frances, asa mi-a echivalat-o Wikipedia. Costa 370 zloti (cam 100 dolari). Se incadreaza in pret, dooj’ de bucati ar fi 2000 parai, adica o mie si vreo patru sute si ceva de euro.
Mirat dar neincrezator am dat clic si pe un link de youtube.
Deci as vrea si io asa ceva: mica, rapida, extrem de simpla. Pe site-ul elektro.pl bijuteria asta a simplitatii ce te duce cu gindul la o covata de lemn si la sapun de rufe, de casa, are 23234 ratinguri de 5 stele. Nu mi-a venit sa cred!
Uitati, sa nu ziceti ca mint: http://www.nokaut.pl/pralki/pralka-swiatowit-myszkow-frania-md-13.html
Si cum functioneaza: un filmulet de 3 minute
N-au mintit polonezii: cu banii de un Siemens, luai o remorca de galeti invirtitoare din astea, si sigur nu tuseau de la cuie uitate, normal, prin buzunare.
Ce ziceti? Nu-i masina de spalat perfecta pentru o baie mica, un student sarac sau pentru hainute de bebe? La 3-400 lei…
Si poti fierbe si zacusca in ea. Sinistru.
Bai! E o chestie practica. Iei un singur aparat, de dimensiuni acceptabile pentru o baie de bloc, si poti face cu el de la spalat blugi la Bloody Mary, daca tii un chef si se-ncinge treaba… Ce stiti voi…
cum se vede de sus zici ca mai are putin si le inghite, parca ar fi o gaura de buda in care tragi apa.
de jos seamana cu un godin, parca asteapta sa-i bagi lemne la baza ca sa incalzeasca apa 🙂
in privinta polonezilor, cei mai buni (la gust) mi se par aia facuti de firma Meda, un pic afumati. La Bucuresti se gasesc la Cora.
Asa-i! Polonezii cei mai buni sint cei un pic afumati! Si la propriu dar si la figurat! 🙂 Wyborowa!
Uite o idee de biznis… Cand ne apucam de treaba?