Parfum de prohibitie

Azi am facut cunostinta cu Mike. A venit la noi, atras de zgomot si fum in timp ce ne chinuiam sa desfundam un carburator de pe un motor in doi timpi, nepornit de citiva ani.

Avantajul cind vorbesti cu cineva care are aparat auditiv e ca folosesti si gesturi, si mimica. Asa ca daca stapinesti engleza doar mediu, sa zicem, cineva care nu aude bine te va intelege mai bine decit ceilalti, dat fiind ca el este mult mai atent la expresia fetei si la gesturi.

Deci Mike, pe care sper sa-l pozez cit de curind, a venit linga noi si s-a bagat in vorba. Cu prietenul meu R., vecini fiind, schimba des cite o vorba seara cind se vad pe terasa. Figura clasica de pensionar, pantaloni gri, camasa visinie, pantofi cam demodati, un pix si un carnetel in buzunarul de la camasa. Ochelari cu rame cam ca si cele din care avea taica-meu. Proaspat barbierit, parul grizonat pieptanat pe spate. Avea ceva timp, o astepta pe fiica-sa sa vina sa il duca la club sa joace pinnacle (ce-o mai fi si aia).

A vorbit cu R. mai mult la inceput l-a intrebat unde-i e copilul, in ce stadiu mai e cu negocierile de cumparare a casei de la vecina dintre ei si alte update-uri la ultimele stiri din cartier. A scapat o lacrima la un moment dat dupa sotia lui, care “she’s gone two years  ago”. A dat fuga in garajul lui de unde ne-a adus o cheie care n-o aveam in trusa noastra de scule, a acceptat o cafea de la noi, dar doar dupa ce R. a precizat ca e Lavazza, pe care s-a grabit sa o bea fierbinte. Aunci am aflat ca Mike e din parinti italieni. Vazind ca sint uimit ca e italian desi il cheama Mike, mi-a spus sa nu ma mir, ca si pe unul din fratii sai il chema Frank. Canita cu espresso i-a dezlegat limba. A povestit unde s-a nascut, in Brooklyn pe Madison str. unde parintii lui stateau in chirie, apoi cum copil fiind spala sticle pentru “productia” de vin a viei familiei.

Apoi cum dugheana familiei s-a transformat in magazin de parfumuri.

Iar clientii dughenei erau numai oameni unul si unul,patroni,  politisti, avocati. Afacerile au mers atit de bine in timpul prohibitiei incit si-au luat casa de 7 familii in Flushing ( Flushing Meadows, unde-s terenurile de tenis).

Mike, observind ca nu inteleg explica: parfumurile sint 95% alcool, iar in timpul prohibitiei pileala de contrabanda se vindea si sub eticheta de “parfum”.

R. vazind ca inca-s nedumerit, il intreaba:

– Mike, care a fost prima ta masina?

– Aaaa, un Ford sedan, model 1937… nu se mai fac azi asa masini zice el, acum am una tot de la Ford, un Buick, dar nu e ca prima desi a fost mult mai scumpa.

– Pai de ce ti-ai luat  prima masina “retro”? inteb eu…

– Cum adica retro? nu intelege el?

– Pai, retro, model vechi, 1937…

– Eu am cumparat doar masini noi, m-a costat 600 dolari, replicheaza el, uite si Buick-ul e nou, model 94 sau 95…

R. ridea deja:

– Mike, please tell him how old are you…

– I was born in 1915 raspunde el senin…

Ramin fara aer. Sintem in 2010, deci are 95 ani!

Mike, felicitarile mele!

Cu o minte clara, cu o alura increzatoare, Mike spera sa prinda suta. Regreta doar, ca dupa 71 ani de casnicie, sotia l-a parasit, dar spera ca acolo unde e, ei el ii lipseste cel putin la fel cit ii lipseste ea lui.

Mi-a dat un sfat, in timp ce imi arata Buick-ul din garaj, pe care inca il mai conduce uneori prin cartier: nu lasa inima sa-ti bata prea tare, asculta-i pe toti, fii atent , eu nu sint un om destept ( a facut 2 ani de scoala de mecanici ), dar i-am lasat pe toti sa vorbeasca. Nu m-am certat niciodata cu nimeni, si am folosit amindoua urechile. (aici cred ca se referea la: pe o ureche intra criticile, pe cealalta ies).

Think positive and you’ll live longer !

You’re right Mike, you prove it!