Am promis mai demult ca povestesc una-doua intimplari cu nudisti la mare.
Toata lumea a vazut la televizor spalatoriile alea de masini unde rabla ti-e samponata de gagici fara sutien si tu stai pe locul de la sofer privind la “stergatoarele de parbriz” cum se plimba de colo-colo sub nasul tau.
Desi multi ar crede ca acest gen de “servicii” e apanajul societatii capitaliste depravate, ceva de genul se petrecea si in Romania anilor ’80. Nu aveai unde sa-ti duci Dacia sa ti-o spele una-n curul gol (de fapt nici nu tin minte sa fi vazut o spalatorie de masini pe timpul lui Ceausescu) dar puteai sa-ti cumperi un pachet de Kent auriu sau o rogojina de plaja de la o poloneza sau cehoaica partial sau total dezbracata, privind intre timp si la niscai fatuci autohtone mai libertine etalindu-si partile moi la soare.
Cum: unde?
La mare, intre Neptun si Jupiter. Era un tarc inchis, unde intrai contra sumei de 3 sau 5 lei daca erai fraier, sau gratis daca veneai prin apa. Zona de nudisti si piata pentru marfa de contrabanda. Probabil ca si militienii s-ar fi simtit oarecum jenati sa intre acolo sa goneasca vinzatoarele venite din tarile prietene sa ne arate cite o mostra de fizic mai mult sau mai putin gratios.
Dupa examenul de admitere la Constructii am fost recompensat de ai mei cu un bilet de avion dus-intors Timisoara – Constanta si cu o camera rezervata la Neptun. Impreuna cu un prieten, si cu o posibilitate de lipeala la doua fete din Arad, cunostinte de-ale prietenului. Care fete, ne-au cam ignorat la inceput, sa zic drept, probabil si din cauza ca originea noastra sociala era mai sanatoasa decit a lor. Adica noi fii de muncitori, ele fiice de doctori si arhitecti. Al meu prieten fiind intr-o seara asaltat de hormonii zgindariti de citeva sticle de Murfatlar nu s-a mai dat plecat din camera fetelor, de l-au inchis pe balcon ca sa scape de declaratiile lui (alternative, cind uneia, cind celeilalte) de dragoste vesnica si sincera. Norocul lui ca ele stateau la etajul unu, si n-a fost mare scofala sa sara de pe balcon si sa vina inapoi la noi…
Plaja o faceam la steaguri, si dupa tigari la nudisti mergeam cu schimbul, cind noi, baietii, cind ele, fetele. Ca nu era sa te duci printre atitea femei goale cu o fata dupa tine, nu?
Ma pun la coada la bere, sau la Pepsi intr-o zi. Colegul ramine la cearsaf, fetele vin cu mine. Stam noi ce stam, se termina marfa (chiar nu-mi aduc aminte: bere sau Pepsi?…) si zic eu, hai la nudisti, poate gasim Schweppes de la cehoaice. Hai, zic fetele. Ele intra prin fata (deh, isi permiteau aia citiva lei cit era intrarea…) eu prin spate. Ajuns in interiorul tarcului incep sa ma uit dupa ele, incercind pe cit posibil sa ignor “chestile” expuse vederii, ca sa nu… Ca sa nu!
Si incerc sa reperez, normal, costumele de baie ale fetelor. Trece un minut, doua, trei, nu vad nimic de culorile memorate.
– Hei, aici sintem!
Ma intorc, si le vad pe fete. Nu stiu cum de nu reperasem costumele de baie, ca le tineau in mina, impreuna cu portofelele…
Pina am plecat de la mare, in fiecare zi au ris cele doua pustoaice (17 si 18 ani) cind isi aminteau cit de tare am rosit cind m-am trezit cu ele goale-golute in fata mea…
A doua intimplare, de la care vine si pleonasmul din titlu a avut loc in tabara Delfinul, in vacanta dintre a unspea si a doispea.
Ca in toate taberele, excursiile sau drumetiile din acea perioada, se formau prietenii si se adunau grupuri de pustani care impreuna se bateau cu apa, jucau volei, inotau sau dansau seara la discoteca. Cind se mergea in grup la mare, se respectau doua traditii: una era sa astepti cel putin o data pe plaja rasaritul soarelui din mare si a doua era ca in seara dinaintea plecarii tot grupul sa faca baie in mare in pielea goala. Baieti si fete, laolalta.
Si daca chestia cu rasaritul era respectata mai mult asa, de gura lumii, in schimb baia “de adio” sau “la revedere” era o chestie de la care nu voia nimeni sa lipseasca. Nici cele mai rusinoase fete nu s-au eschivat, in nici unul din anii in care am fost in tabara. Bine, era oricum intuneric… dar ideea conta, nu filmul.
Dar in anul ala, ultimul in care am fost in tabara, in timpul baii de adio au aparut citeva probleme. Trei la numar: un militian, un soldat si un ciine lup. Care s-au oprit linga gramada de haine aruncate de cei peste 20 pusti si pustoaice ce se zbenguiau galagiosi in apa, pe intuneric.
N-am vazut niciunde scris, dar cica nu era voie sa faci baie noaptea in mare. Probabil le era frica ca te avinti in larg si faci autostopul la un vapor sa te duca in Turcia…
Deci, iesim citva din apa si ne trezim cu o lanterna in ochi, pe un fundal de miriit de ciine lup.
– Stai! Actele!
Mda, de unde acte, cind nici macar chiloti pe mine n-am???
– Ce faceti aici?
– …
– Citi sinteti?
-Destui…
– Ia, afara din apa toata lumea!
Baietii, ca baietii, au iesit, dar fetele nu s-au incumetat sa apara in fata lanternei militianului si-au ramas in apa.
Ala, mitocanul, avea chef de tinut prelegeri in fata a 10 baieti ce-si tineau miinile ca zidul de la fotbal:
– Mai copii, nu e frumos ce faceti voi, ce-ar zice parintii daca v-ar vedea acum, bla, bla, bla. Io cre’ca el de fapt tragea de timp, doara-doara frigul invinge si le face pe fete sa iasa din mare, ca isi tot plimba lanterna pe apa. Am incercat noi sa-l ungem cu ce ramasese prin sticlele de votca ce le aveam cu noi, cu un Pall Mall, dar nimic. Tovarasul militian era incoruptibil, si tinea mortis sa iasa toata lumea din apa si sa se apuce de procese-verbale.
Au iesit pina la urma si fetele din apa, si dupa ce au trecut prin raza lanternei plutonierului au putut sa-si ia hainele pe ele. Noi desi in mod normal am fi cascat ochii laolalta cu militianul si soldatul, ne-am intors cu spatele.
Si incepe militianul sa le faca si lor morala: “mai fetelor, voi nu va dati seama la ce pericole va expuneti facind nudism in pielea goala pe intuneric cu toti baietii astia linga voi? Ca vi-s tinere si e pacat sa va distrugeti viata”, bla, bla, bla…
Adevarul e ca daca n-ar fi fost expresia aia “nudism in pielea goala” n-as fi tinut minte nimic din morala tinuta in miez de noapte de un militian natarau pe o plaja la Marea Neagra.
A avut omul parte de minutul lui de glorie.
heh, taberele la mare… am făcut și io vreo 2 la viața mea, din care una la Năvodari și una la vecinii greci, mai la sud puțin. dacă la sosire nu știau foarte bine cu ce se mănâncă România și care sunt obiceiurile noastre, la plecare știau oamenii că nu-i de șagă cu românii și că e de preferat să faci ca ei! cred că o să mă încumet o dată să scriu și eu pe tema asta, că tare faine îs amintirile ălea și n-aș vrea să se piardă în negura vremurilor și în verile care urmează de-acum înainte și care, sper io, să fie mai faine ca cele de până acum.
și ca fapt divers, tabăra delfinu’ era lângă lebăda?
nu în ultimul rând, aș avea o recomandare pentru lectură: http://www.bogdangheorghe.ro/2009/08/20/amintiri-din-copilarie-tabara-de-la-navodari/
frumos povestește omu’ de-acolo.
PS: rugăminte la webmaster (am un „feeling” că tre’ să adresez această rugăminte Ramonei)! se poate un „subscribe to comments” ? că tare mi-ar prinde bine…
OK, i-am spus webmasteritei.
Despre locatia taberei, sincer nu-mi mai aduc aminte. Sint 25-26 ani de atunci, si o gramada de locuri noi vazute intre timp.
ok, mersi 🙂
totuși, am avut drum acum 2 veri prin Năvodari și m-a apucat un dor de numa’ numa’! ce fain era atunci la mare…
pai mai, militianu’ era scolit, si-a spus ca daca Eminescu poate … el nu poate? :))
epoca de aur a amintirilor…:)
Am ras ca un ras. :)) Cel mai mult mi-a placut faza cum ai intrat tu la nudisti prin spate. :)) uuuuuuuuuuuuuuu
Saracul nenea militianul, auzi, sa fie suspectat de catre tine ca i se cam scurgeau ochii dupa trufandalele ce ieseau spasite din apa….si apoi …nudism sa fie tovarasi dar nu in pielea goala.