Jenibil

De cind ma stiu am facut gafe. Situatii jenante, sentiment de penibil.

Cred ca printr-a saptea a rezolvat maica-mea sa putem vizita cu clasa fabrica Banatul. Tin minte ca aveam ore de dupa-masa si vizita la fabrica a fost programata dimineata. Asa ca mie nu mi s-a parut oportun sa ma imbrac in uniforma de scoala si m-am dus in blugi si cu un pulover alb cu dungi albastre.

Normal ca toti colegii mei erau in uniforme, iar diriginta a facut o remarca ce mi-a sters toate remuscarile ce ar fi fost posibil sa le resimt dupa ce-i pusesem cu citeva saptamini in urma vreo zece pioneze sub captuseala de la scaunul de la catedra: “ce frumos e imbracat fiul tovarasei maistru!”

M-am simtit ca un papagal imbracat altfel decit ceilalti, si mai ales in fabrica unde toti ii cunosteau pe ai mei… mai trebuia si diriginta sa comenteze ca sa puna capac la toate!

O alta gafa am facut-o in practica de vara dintre a unspea si a doispea, tin minte ca reparam ceva dusuri si spalatoare la internatul liceului, prilej numai bun sa lansam pungi cu apa in capetele bibanilor de a noua care veneau la inscrieri. Un coleg era jos si facea discret semn cind sa lansez punga, fiindca eram aproape de colt si trebuia sa arunc cu o secunda inainte ca tinta sa apara de dupa colt. Si colegul incepe deodata sa dea disperat din miini si eu lansez punga, cu o juma’ de litru de apa, fix in capul directorului, un om pe care de altfel il stimam la maxim, si al carui partener la meciurile de dublu la tenis de dupa ore eram… Ce sa mai zic…

Tot cam pe atunci, intr-o tabara militara, in ultima seara se tinea discoteca si ma combinasem cu o fata din Arad, cu care m-am retras pe o banca de pe o alee intunecata la o sesiune de pupaturi. Si in timp ce io numaram stelele de pe cer cu pustoaica aia, ma cauta toata lumea fiindca era nu’s ce festivitate de premiere si io eram ala care trebuia sa inminez diplomele… Si m-a gasit exact instructorul, si-a zis la microfon ca am intirziat din cauza unui exercitiu de trageri pe timp de noapte…

In armata ne bateam cu pernele intr-o seara dupa stingere. La un moment dat se deschide usa de la dormitor si apare o silueta cu cascheta. Disparem toti intr-o secunda inapoi in paturi. Se aprinde lumina si silueta izbucneste in ris : ce v-am tras-o fraierilor! Era plantonul, isi pusese pe cap un chipiu luat din biroul ofiterilor. Stingem lumina si o luam de la capat cu bataia de perne. Dupa doua minute iar se deschide usa, iar o silueta cu cascheta. “Mai fraieresti tu pe naiba” gindesc eu si ma plasez strategic dupa una din cele doua sobe imense din dormitorul nostru cu 80 paturi… In linistea lasa brusc odata cu deschiderea usii aud pasii siluetei apropiindu-se pe mozaicul ce-l dadeam cu ceara de parchet in fiecare dimineata. Ridic perna tare si grea, umpluta cu cilti si cind simt omul la un metru il pocnesc sanatos cu perna-n mutra. A cazut in cur iar chipiul a zburat citiva metri. Ha ha fraiere, ce ti-am tras-o, strig eu rizind. Dar am ris doar pina a aprins careva lumina, la urletele mogildetei intinse pe mozaicul lucios. Care mogildeata a avut grija sa ma mute la arest (iar!) fiindca de data asta nu mai fusese plantonul cel care intrase ci ofiterul de serviciu. Pe raportul ce l-a scris ca sa justifice trimiterea mea la arest pe 7 nopti a trecut “atac asupra unui ofiter aflat in serviciul de garda”. Asta era infractiune si insemna tribunal militar, dar cuiva de mai sus i s-a facut probabil mila de mine ( si si mai probabil s-au distrat copios ofiterii auzind ca l-am pus in cur pe tipul respectiv ce nu era prea iubit de nimeni in unitate) si a modificat infractiunea in “refuz de a saluta un superior” si-asa am ramas doar cu trei nopti de dormit pe tambal. Oricum s-au adunat 39 pina la finele celor noua luni de servit patria… Doar o data a incercat un caporal de la compania de paza a aeroprturilor sa-mi faca probleme si mi-a aruncat intii o galeata de apa in arest si apoi mi-a intins un siret de pantof zicind sa-l folosesc pe post de cirpa sa scot apa, si m-am tinut tare, i-am zis ca la iesirea din arest o sa am grija sa ma fac comandant de pluton la ei (noi TR-istii faceam prin rotatie pe gradatii la ei, fiind de fapt la scoala de ofiteri in rezerva) si m-a lasat in pace. Apoi am devenit un fel de obisnuit al locului si chiar si cind imi veneau parintii in vizita si ma vedeau venind escortat si fara curea si sireturi nu mai disperau…

Ca daca era ordin sa stringem zapada cu bancute si mese iar eu am rezolvat o wola sa ne faca treaba de o noapte a 20 de soldati in 20 minute, am fost gratulat cu arest. Daca am iesit din formatie si m-am abatut la posta sa sun acasa de ziua sora-mii, am primit arest, daca m-am prezentat la infirmerie fiindca mi s-a facut rau de la pachetul de unt si jumatatea de salam Victoria furate din supliment, in loc de tratament am primit arest, daca am adormit in planton si dimineata compania noastra a lipsit de la raportul regimentului, tot pe mine m-au bagat la arest, si apoi m-au pus o saptamina intreaga de planton 3, de-am rezistat doar trei nopti si-n a patra iar am adormit  de data asta disparind si citeva perechi de bocanci, pe care au vrut sa ma puna sa-i si platesc pe linga arest, etc, etc.

A, mai e si gafa cu vinzarea de vin, zaibar mai bine zis, ca pusesem pe roate o mica afacere, saream seara gardul cu marmita in spate si cumparam zaibar de la localnici cu 10 lei litrul, si-l revindeam cu 5 lei cana (cam dublu) in unitate. Stateau soldatii la coada la geamul de la spalator si io dinauntru luam banii, apoi cana, o umpleam si i-o dadeam soldatului inapoi prin fereastra. Dar intr-o seara s-a prezentat unul cu o cana, fara cei 5 lei. Era ofiterul de serviciu (“fast food”-ul il deschideam dupa stingere, normal!). Si-am dat faliment…

Cea mai tare gafa insa am facut-o la inceputul primului an 6 de facultate, zic “primul” fiindca a urmat si al doilea an 6, o sa vedeti de ce:

Eram cu masina la intersectia Victor Babes cu Cluj, si nu functionau semafoarele. In fata mea, o Dacie cu blonda la volan. Si sta, si sta, si n-are curaj sa intre in intersectie. Io, confirmat la o comanda telefonica, grabit. Si ca de obicei, foarte putin intelegator fata de timiditatea “caprelor” de la volan. Infig deci palma in claxon, ba mai si scot capul pe geam si strig:

– Femeie, locul tau e la cratita, nu la volan!

Se uita tipa prin retrovizoare la mine, si intr-un final reuseste sa treaca intersectia.

Doua zile mai tirziu, ma duc si io la cursul de Organizarea Constructiilor, materie care conta si la examenul de diploma. Si intra profesoara in sala, isi aseaza catrafusele la catedra si da o tura cu privirea peste noi. Trece peste mine, intepeneste si isi intoarce ochii cei albastri inapoi la ochii mei caprui:

– Dumneata, dumneata, nu lucrezi la Eco Taxi?

– Ba da, Doamna profesoara, zic eu cu un nod in git.

– Noi doi vom colabora mult timp, zice ea.

Si a avut dreptate. I-am fost student cu un an mai mult decit trebuia… si chiar cind intr-un final mi-a acceptat partea de organizare a proiectului de diploma, mi-a dat doar 7 (minimul acceptat) cu mentiunea “iert dar nu uit” spusa la finalul sustinerii lucrarii…

Jenibil, nu? Mi-a scazut media…