O completare la articolul Zeppelin la Timisoara de acum doi ani: am gasit in Cimitirul Eroilor, in spatele monumentului ostasilor sovietici, monumentul ridicat in onoarea militarilor cazuti cu Zeppelinul LZ 86 in ziua de 3 Septembrie 1916 la intoarcerea dintr-un raid de bombardament asupra oraselor Bucuresti si Ploiesti. Reamintesc pe scurt cum s-a produs accidentul: avind o elice avariata de tirul antiaerianei romanesti, dirijabilul rateaza aterizarea, la impactul cu solul nacela din fata se rupe in doua, aparatul usurat astfel brusc face un salt urcind vertiginos ca apoi sa se prabuseasca undeva in zona actualului cartier (pe atunci localitate distincta) Freidorf.
Auzisem ca monumentul a rezistat si ca inca mai exista, dar nu stiam exact unde este. Trecind cu bicicleta prin zona, la noroc am intrat in cimitir si m-am dus spre zona unde sint mormintele eroilor. Ion Enescu, Ovidiu Balea sint azi nume de strazi in Timisoara dar putini stiu si cine au fost respectivii. In fine, nu despre ei sau despre soldatii rusi ori aviatorii jugoslavi ce se invecineaza toti cu mormintele in acelasi cvartal din cimitir e vorba. Vreau sa va zic de obeliscul simplu cu o acvila in virf ridicat in memoria victimelor accidentului aerian de acum aproape un secol. Desi sint aproape sigur ca in cei 97 ani de cind a fost ridicat monumentul nu i s-au facut reparatii el inca sta bine. Surprinzator este ca si placile de marmura cu numele subofiterilor, dispuse direct pe pamint, inca se gasesc la locul lor, doar ultima avind o mica ciobitura la un colt. Inscriptia de pe soclul obeliscului inca este lizibila in cea mai mare parte, iar pe umerii acvilei din virf – surprinzator! – se afla o coroana uscata. La 3-4 metri inaltime! Veche probabil de un an-doi, dar hei! – asta inseamna totusi ca cineva inca isi mai aduce aminte de ei chiar si in zilele noastre. Obiectiv vorbind acel monument destul de simplu este intr-o conditie mai buna decit cele cu steaua rosie, dedicate soldatilor sovietici eliberatori, ale caror nume sint in mare parte ilizibile. Ma rog, macar stelele sint inca rosii.
N-am avut alta camera la mine decit cea din telefon, dar totusi se intelege despre ce e vorba. Inscriptia de pe soclu este:
DEM ANDENKEN DER MIT IHREN OFFIZIEREN
Hptm Wolff Lt id R Brenner Kostlich Kramer
am 4 IX 1916
MIT DEM LZ 86 VERUNGLUCKTEN
DEUTSCHEN LUFTSCHIFFERN
In traducere aproximativa: In amintirea ofiterilor: capitan Wolff, locotenent in rezerva Brenner, Kostlich, Kramer
la 4 IX 1916
cu accidentul dirijabilului german LZ86
Interesant este ca ultima dintre placile de marmura asezate linga baza obeliscului este a unui Obersteuermann (plutonier major) mort in martie 1916, deci cu 6 luni inainte de accident. Ar fi interesant de aflat din ce cauza a murit respectivul. Accident? Tifos?
Celelalte placi, in ordine de la stinga la dreapta sint ale:
F.T.J.O. Otto Schinkler 4 IX 1916 – Funkentelegrafieobermaat = radiotelegrafist
Untersteuermann Karl Reimer 4 IX 1916 – matroz
Untermaschinist Jakob Renz 4 IX 1916 – ajutor mecanic
Obersteuermann Franz Thomsen 4 IX 1916 – plutonier major
Untersteuermann Georg Trub 4 IX 1916 – matroz
Odihneasca-se in pace!
[nggallery id=40]
In ultima imagine este si aeronava LZ56 (indicativ militar LZ86). Zeppelinul era din clasa “P” varianta cu cirma neprotejata “non rudder guard type”. Cei decedati se aflau in nacela din fata.