De citeva zile apas si alte pedale decit ambreiajul, acceleratia si frina: pedala stinga si pedala dreapta de la bicicleta. La inceput timid, pina la zoo de la Padurea Verde, apoi pina la Bazosu Nou, prin Ronat, si azi pina la Becicherecu Mic. E o chestie pe care am observat-o azi: 9 din 10 soferi romani, pe drumurile cu o banda pe sens depasesc biciclistii aproape razant, daca intinzi mina atingi masina sau camionul care te depaseste, pe cind cei straini, ca-s unguri, austrieci sau nemti trec pe banda cealalta cind te depasesc. Ca sa fiu mai clar, strainii m-au depasit ca pe o alta masina, asteptind in spatele meu pina n-a venit nimic pe contrasens si au putut trece pe cealalta banda pe cind romanii m-au ignorat complet, depasindu-ma fara sa atinga linia continua. Tin minte cind m-am angajat ca sofer de bus pe relatia Romania- Germania, patronul mi-a atras atentia ca nu care cumva sa depasesc un biciclist lasind mai putin de 1,5 m intre mine si el. Motivul e foarte simplu: daca ala se dezechilibreaza si cade, trebuie sa o faca in afara traiectoriei tale. La noi Codul Rutier, chiar si asta nou revizuit si adaugit nu prevede decit “o distanta suficienta”. Care “suficienta” pentru unii e destul de insuficienta pentru mine, ma refer la cei 4-5 care mi-au vazut mijlociul de la mina stinga in oglinda retrovizoare.
In rest, o vreme superba, grîul de un verde incredibil, un milion de papadii galbene in fata la Flextronics, un avion utilitar in culorile lui Poli, o suta de tineri stind la soare in Piata Unirii, gardul de la inchisoarea Popa Sapca plin de grafitti.
E primavara.
[nggallery id=39]