Am gasit in baie dupa masina de spalat o sticla de 2 litri plina cu revelator de hirtie preparat de prin noiembrie, una cu fixator si una cu apa cu otet. N-am mai scos poze de mult, desi aparatul de marit sta in asteptare pe coltul biroului lui Ramo. Poate intr-una din serile viitoare… Insa am si cele doua cutii de ceai pe care nu le-am mai scos de o vreme (de mai bine de un an) la aer. Am cautat si restul de hirtie foto taiata la dimensiune ce mi-a ramas din Spania si am cautat un subiect de pozat la indemina. Azi n-am iesit din casa, Ramo a disparut juma’ de zi cu masina, io am plimbat aspiratorul, l-am si curatat, am facut doua piini, am jucat Heroes, am vorbit cu New Yorku’ pe skype, chestii d’astea. Si daca tot n-am avut chef mers de aiurea-n tramvai, am incarcat cutiile de ceai cu hirtie proaspata (expirata prin 1970), am transformat baia in laborator foto (ca e singurul loc din casa unde pot face intuneric ziua) si am ales doua subiecte de pozat. Unul e Ikoflexul pe care vi l-am mai tot aratat, iar celalalt e (cred) Isus. Nu-s io in nici o perioada mistica acum, insa sculptura era la indemina si am zis ca tre’ sa iasa misto in poza. Ma bucur ca ale mele cutii de ceai inca functioneaza bine. Marfa englezeasca de calitate – Lipton!
Hirtia e dintr-un pachet de Kodabromide Post Cards expirat in martie 1979. Are o tenta gri deja, asa ca nu mai e de folosit la mariri clasice. Dar pentru pinhole e chiar perfecta, dat fiind ca din cutiile mele de ceai iese hirtia pe post de negativ. O sa va arat cum “cauta afara” – cum zice maica-mea in loc de “cum arata” – si negativul, si pozitivul.
[nggallery id=37]