Nagy Imre, un caz de “cine ridica sabia, de sabie va muri”

Are si Biblia uneori dreptate. La citatul din titlu ma refer.

Citeam ieri niste chestii despre Gheorghiu-Dej – trebuie sa recunosc ca despre perioada Republicii Populare Romane stiu mult mai putine detalii decit despre multe alte perioade din istoria noastra – si am dat de un pasaj interesant, in care se spunea ca in 1956, Dej simtind in ceafa suflarea lui Hrusciov (ce cocheta cu ideea schimbarii sale) a facut niste miscari foarte destepte reusind sa inlature atit pretendentii la tronul comunist al Romaniei cit si sa iasa el insusi cu o pozitie intarita, ce-i va asigura inca un deceniu de putere absoluta in Romania, iar Romaniei ca stat socialist niste mici avantaje.

Cred ca toata lumea stie ca in era comunista, atit in perioada stalinista cit si dupa au existat mereu procese spectaculoase de lideri carora li se descopereau ba un spirit reactionar, ba o tradare de neam si tara, ba o aderare la cine stie ce grup de dizidenti. Procese, exiluri, inchisori, executii, mai rar cite o scoatere fortata la pensie sau mutarea pe un post de director de editura…

Nici rusii, nici romanii n-au scapat de paranoia asta. Si nici ungurii.

Ziceam mai inainte ca Dej simtea in ceafa o adiere ce putea deveni vintul schimbarii sale si aducerea in prim plan a adversarilor sai, fostii stalinisti  Miron Constantinescu şi Iosif Chişinevschi, deveniti peste noapte obedienti in fata lui Hrusciov. Dar Hrusciov insusi avea problemele sale personale in Prezidiul CC al PCUS, Dej speculind foarte bine actiunea rusului, care sprijinit de armata si de KGB a identificat si inlaturat “dusmanii poporului”, el  facind exact acelasi lucru cu adversarii sai. In plus a jucat destept inca o carte: cea a condamnarii revoltelor din Ungaria, punind totodata la dispozitia Armatei Rosii infrastructura de transport romaneasca (drumuri si cai ferate) pentru invazia sovietica din 4 noiembrie 1956. Ba mai mult, a acceptat detentia la Snagov a liderilor revoltei maghiare, pina in aprilie 1957.

Figura centrala astazi este Nagy Imre, comunistul ungur care a anuntat iesirea Ungariei din tratatul de la Varsovia si declararea neutralitatii care avea sa infurie URSS-ul si sa invadeze tara, schimbindu-l pe Nagy cu Janos Kadar. Probabil ati vazut poze cu tramvaie arzind in Budapesta, tancuri sovietice tragind cu tunul in Parlamentul ungar sau ati auzit de reabilitarea lui Nagy Imre din 1989, fapt care se zice l-a socat pe ucigasul sau, Janos Kadar, de-a murit de inima rea trei saptamini mai tirziu.

O prima oara zicala din titlu se adevereste: Kadar a semnat ordinul de executie a lui Nagy, dar a murit, se pare, din cauza reabilitarii victimei sale.

Sa revenim acum la Nagy Imre. Eroul incercarii de scoatere a poporului maghiar de sub aripa sovietica  nu a fost altcineva decit un comunist convins, care cazut prizonier la rusi in primul razboi mondial s-a inrolat in Partidul Bolsevic si in Armata Rosie odata cu izbucnirea revolutiei, ba chiar a ajuns sa fie intre soldatii care-l tineau captiv pe tarul Nicolae al II-lea si familia sa. Wikipedia da ca foarte probabila prezenta sa intre cei sapte mebri ai plutonului de executie care l-a asasinat pe tar, tarina si copiii lor.

Nu orice prost s-ar oferi sa faca parte din plutonul de executie al unui tar.

Mai apoi a trait la Moscova intre 1930 si 1944 ca o figura proeminenta a Cominternului, venind inapoi in Ungaria o data cu tancurile sovietice: un fel de Ana Pauker ungur…

Atita doar ca spre sfirsitul carierei ori s-a pisat contra vintului cu opozitia sa in ce priveste colectivizarea (fusese expert pe teme agricole si in repetate rinduri chiar ministru al agriculturii) si a fost exclus din partid, ori a dat dovada de putina viziune in ce priveste caderea stalinismului in desuetitudine, mizind pe vintul schimbarii care i-ar putea sufla in pinze odata cu schimbarea ideologiei staliniste. Si, cum era la comunisti: iti faceai autocritica si mai pupai in fund pe unul si pe altul, a fost reprimit, a fost repus ministru al agriculturii, si apoi a ajuns prim ministru.

A tinut un discurs memorabil la radio prin care si-a atras simpatia populara dar si-a ridicat in cap toata floarea imperiului sovietic. Si cum cu rusul nu te pui, stiti ce a urmat.

Ironic, nu? Sa-l impusti pe tar ca sa vina comunistii la putere, iar apoi aceiasi comunisti sa te spinzure pe tine!

La fel si Dej: i-a ajutat logistic pe rusi sa invadeze Ungaria si sa-l prinda pe Nagy Imre, l-a tinut captiv in Romania la Snagov (sa nu uitam ca el primise azil la Ambasada Jugoslaviei, unde Tito ii oferise protectie, dar fusese convins ca va fi lasat liber iar fraierul a parasit ambasada…), dar la urma se pare ca si el a fost executat de rusi, prin iradiere.

Ziceam la inceput ca Romania a avut un mic avantaj din toata afacerea asta: Dej a reusit, cu toata opozitia unei parti din conducerea PMR sa aduca in discutie retragerea Armatei Rosii de pe teritoriul Romaniei, lucru care s-a si realizat in iunie-iulie 1958. Iar in anii ’60 Romania  a reusit sa isi impuna conditiile in schimburile comerciale cu Ungaria, in principal in promovarea produselor industriale -mai rentabile – in schimburile comerciale, in detrimentul meteriilor prime – mai ieftine (carbune, petrol, lemn, minereuri).

Inutil sa mai spun ca Romania a fost singura tara din spatele Cortinei de Fier de unde trupele sovietice au fost retrase. Oricum eram inconjurati de tari socialiste.

Ce a cistigat Ungaria din toata chestia asta? Pai in primul rind regimul lui Janos Kadar a fost nevoit sa faca concesii in ceea ce priveste nivelul de trai, a fost nevoit sa se axeze pe bunastarea populatiei in detrimentul investitiilor majore in industrie (fapt care a dus la o indatorare excesiva a tarii inca de atunci…). Cu alte cuvinte ungurii au inceput sa o duca tot mai bine, iar tara lor tot mai prost – exact invers ca romanii…

Cel mai cistigat a fost Tito, el nu s-a bagat in treburile Ungariei, rusii l-au lasat in final si pe el in pace si a dat ortu’ popii de batrinete, fiind privit si astazi ca un adevarat om de stat in toata lumea. Dej, Kadar, Hrusciov, cine isi mai aduce aminte de ei azi? Istoria i-a aruncat la cos. Deocamdata Nagy Imre rezista, avind monument si in Budapesta si la Snagov. Mai vedem peste 40-50 ani….