Taica-meu zicea ca maistrul lui de la fabrica ii spunea ca nu e timisorean ala care n-a facut baie in Bega la Uzina. Dupa ce s-a desfiintat acel strand, tata (moldovean venit in 1944 ca refugiat calare pe vagon) spunea ca dupa parerea lui timisorean sadea e cel care a stat suficient de mult in Timisoara incit a avut ocazia sa se dea pe gheata pe Bega. Eu ii raspundeam cu traducerea celebrului vers al lui Villon: dar unde sint zapezile de altadata?
Eh, uite ca au venit si zapezile alea, si frigul, si am avut ieri ocazia sa ma dau pe gheata pe Bega. Bine, un metru-doi de la mal doar, ca am totusi peste 80 kile si desi inca n-am facut baie in Bega niciodata (spre rusinea mea), nici nu vreau sa sparg gheata in acest domeniu, nici la propriu si nici la figurat!
Am calcat pe gheata de pe Bega in locul unde pe vremuri era podul de cale ferata ce ducea pe linga Piata Lahovary spre Resita. Am facut si citeva poze pe malul Begheiului, in 2-3 locuri.
[nggallery id=6]
Dinamita este cea mai tare. 🙂
deci au ținut bateriile de data asta.
@ Dollo: nu, n-au tinut! Pozele astea sint facute cu digitalul, la aparatul cu film au dat ortul popii bateriile dupa patru sau 5 poze….
Salut, fotograful si scriitorul, patinatorul si calatorul 🙂
La cutulai se mai punea o vestuta sa nu degere pocitania. La ap foto idem, sa nu inghete bazdagania. Si la fotograf se invelea sania, sa nu inghete patania.
Dosvidania ?