Cred ca intr-o viata anterioara am fost ciorditor de fier vechi. Altfel nu-mi explic de ce in fata la Sagrada Familia fiind, intre ah-uri si oh-uri in toate limbile de circulatie internationala io eram mai captivat de multitudinea de modele de capace de fonta de pe trotuar decit de mugurii si basoreliefurile, schelele si macaralele catedralei. Imi place Barcelona, am mai zis, si o admir la fel de mult si fara catedrala vesnic in constructie. De santiere sint satul si sincer ii compatimesc pe inginerii de acolo: cu atitea brizbrizuri de facut nici nu ma mir ca nu e gata de un secol si ceva incoace. Din politete am pus poze cu catedrala deja, asa ca acum pun din placere poze cu capace de canal.
Am mai pozat capace de canal si in America, si in Europa, am ajuns sa fac citeva poze si de “medalii pe asfalt” din Africa.
Cit despre cele din Gibraltar, m-au cam dezamagit: ma asteptam la ceva cu blazonul orasului (asa cum e capacul de la apometru). Cind colo, niste chestii patrate, sau genericele capace facute de Pont a Mousson ce le intilnesti si-n Romania mai nou. Asta e, macar marocanii si spaniolii le au personalizate, chiar daca unele sint tocite.
Leave a comment