Chimichurri

La piata din Fuengirola am dat de o doamna care vindea trei tipuri de borcanase cu condimente. Doar trei! Dar cum pleca unul cu cite unul din cele trei feluri de condimente in plasa, aparea alt cumparator. Ma uit pe etichete, oregano, paprika si aji molido. 1 euro borcanasul sau 2.50 daca iei cite unul din fiecare. Recunosc ca din snobism amestecat cu curiozitate am luat un borcan de aji molido: daca vedeam doar spanioli cumparind nu cred ca m-as fi bagat, dar cit timp studiam eu etichetele borcanelor a venit si un cuplu de englezi in virsta si s-au salutat cu vinzatoarea, care le-a pus fara sa-i intrebe un set de trei recipiente in plasa. Deci marfa a fost deja testata si aprobata de altii. Pe eticheta scrie Cocina Latina, Industria Argentiniana. Aia-s halitori autorizati de carne de vaca, nu de alge, gongi rozalii si chestii cu multe picioare sau clesti, asa ca spaniolii astia de pe-aici.

Dau un euro, iau borcanul si mai vad eu ce fac cu continutul. Normal ca deschid capacul si gust din nisipul ala rosu-inchis dinauntru. E un fel de piparca iute, cum se face in Ardeal, doar ca mai altfel la gust si macinat mai mare. Bun!

Ma gindesc ca pus pe un steak de vita o fi ok, ba chiar si pe niste ochiuri de oua sau adaugat in ciorba.

Google nu imi zice mare lucru: e un ardei iute argentinian uscat si pisat. Un fel de boia iute, cum am mai zis.

Insa dau click pe un link cu un nume ce-l auzisem in discutia argentiniencei cu englejii: chimichurri.

Un cuvint parca inventat de copii, de aia l-am retinut si vazindu-l intr-un text gasit prin google l-am urmarit.

Chimichurri e un amestec de condimente banale, cu un rezultat surprinzator. Surprinzator de bun, de usor de folosit. Si se mai si pastreaza bine la frigider – l-am folosit si la doua saptamini dupa preparare, cind a fost parca si mai bun ca atunci cind l-am facut. De fapt e logic, nici unul din ingrediente nu e perisabil. E o chestie excelenta pentru carne, dar am pus si-n ciorba si a fost perfect.

Ce hardware trebuie sa ai:

– un bol deceramica

– cana

– un fund de lemn

-un cutit ascutit santoku (din ala pentru maruntit)

– un borcan de 850g cu capac, curat.

– o lingura.

Software:

jumatate de cana de ulei de masline

un sfert de cana de otet de vin rosu (sau otet balsamic de Modena – cazul meu)

un sfert de cana de apa

o jumatate de cana de patrunjel verde maruntit

o ceapa medie taiata marunt

3-4 catei de usturoi maruntiti bine (daca folosesti in timp mai indelungat pune doar 3)

o jumatate de ardei gras rosu (dulce) taiat marunt

o rosie maruntita (nu arunca zeama scursa: foloseste-o!)

o lingura de oregano

o lingura de paprica dulce

o lingura de foi de dafin maruntite

o lingura de sare

o lingura de piper negru macinat

aji molido dupa gust (boia iute de ardei)

Pune toate chestiile astea (fara ulei, otet si apa) in bolul de ceamica, amestecindu-le cu mina si lasa-le juma’ de ora.

Adauga apa si otetul si mai lasa-le juma’ de ora la murat.

Adauga uleiul de masline si amesteca bine. Uleiul trebuie sa acopere cam cu jumatate de centimetru ingredientele.

Toarna tot amestecul asta in borcan, pune-i capacul si baga la frigider. Ai rabdare pina miine sau 2-3 zile. Cu o ora inainte de a-l folosi trebuie scos din frigider pentru ca aroma sa fie apreciata in deplinatatea ei.

Pofta buna!