La Multi Ani!
N-am mai povestit de mult legende urbane (desi azi e vorba de doua suburbane, actiunile petrecindu-se la tara) astfel ca am fost nevoit sa caut in arhiva celelalte articole pe tema, ca nu mai stiam cite si care le-am zis.
No ase ma!
Imediat dupa marea electrificare a Romaniei Populare, cind deja majoritatea taranilor beneficiau si de lumina venita de la lampa lui Lenin, nu numai de intrecerile in munca la minuit lopata “inima lui Stalin”, s-a facut si o ampla campanie de constientizare a omului de Carpati si despre pericolele curentului electric, nu doar despre beneficiile lui. Toata lumea a aflat ca nu e bine sa lasi copiii sa bage cuie in priza, nu e recomandat sa pescuiesti cu curent electric si toti stilpii au primit tablitele cu celebrele inscriptii “Nu atingeti stilpii si firele chiar cazute la pamint”. Asta ultima cel putin e atit de adinc inradacinata in mintea mea incit si daca trebuie sa astept pe careva la colt de strada ma feresc sa ma sprijin de un stilp ci prefer “sa tin un gard sa nu se rastoarne”.
Intr-o seara se intorc taranii de la coasa. Badea Ion in fata, badea Vasile mai in spate. Ion are de ceva timp o pietricica in cizma de cauciuc care-l siciie, dar e prea obosit ca sa isi scoata cizma sa arunce piatra. O tot plimba cu degetele de la picior, dar in final pietricica intra intre degete si il roade tot mai rau cu fiecare pas. Lasa coasa jos, se sprijina cu miinile de un stilp aparut providential pe marginea drumului si incepe sa-si agite piciorul sa scoata pirdalnica pietricica de unde a intrat. Vasile, prins in reveria minunatelor culori ale apusului peste un drum prafuit din Ardeal (sau poate doar aburit de glaja de palinca ce face desertul oricarui cosas ce se respecta) pierde prima faza si il vede doar pe Ion tinindu-se de stilp si zbintiindu-se. Deasupra lui, o tablita alba cu chenar rosu, cu un cap de mort sub care scrie: NU ATINGETI STILPII SI FIRELE CHIAR CAZUTE LA PAMINT!
Cum tovarasul de la cinematograful mobil venit nu de mult la caminul cultural sa le explice ce si cum e cu curentul le-a aratat un filmulet cum ca nu e voie sa pui mina pe un om electrocutat ca te curentezi si tu cu el, tot conform instructajului Vasile ii aplica o coada de coasa din cel mai fraged lemn de tei peste miini lui Ion sa-l izoleze de sursa de tremurici.
De atunci Ion n-a mai vorbit cu Vasile, chiar mult timp dupa ce doctorii i-au scos ghipsul de pe miini, desi a incercat Vasile sa-i explice teama lui ca s-ar fi electrocutat.
– Da mai Vasile, da’ io ma tineam de un stilp de lemn!
A doua povestire vine de la una din barierele Bucurestiului, spre comuna Dascalu.
Taranul Petre vine cu capra de la pascut si trece agale pe linga masinile oprite la bariera. Soferul primei masini oprite n-a tras frina de mina si masina lui a luat-o incet la vale si s-a oprit in bara masinii din spate. Nimic grav, dar soferii se iau intii la harta si apoi la bataie.
Nea Petre neputind sa vada doi domni de Bucuresti tavalindu-se in praf leaga capra de bariera si se duce sa-i desparta. Dureaza putin pina ce-i desparte si-i calmeaza, suficient ca trenul sa treaca. Bariera, automata, s-a deschis imediat, ridicind si capra.
De atunci Petre a ramas cu o dilema: oare cine e de vina pentru moartea caprei?