Dorind sa plec aiurea-n tramvai, fac doua cautari pe goagal, aleg o varianta ieftina de zbor cu escala direct de pe site-urile companiilor aeriene. Platesc cu cardul, unde am niste bani virati prin paypal din citeva vinzari de pe ebay. Check-in facut tot online, sa nu pierd vremea in aeroport. Comand shuttle de la aeroport spre destinatia finala tot de pe net, platesc si acest serviciu in avans. Avind bagajele dramuite la doar citeva kilograme (are si low-costul dezavantajele lui) cumpar un aparat de fotografiat si cer livrarea direct la adresa din Spania. Urmaresc pe net tracking numberul coletului si stiu unde e si cind ajunge.
La laptopul cumparat cu reducere anul trecut de pe net tocmai din California cu free shipping trebuie schimbata tasta backspace. Noua tastatura vine in Spania din Marea Britanie in doar 5 zile.
Nu mai dau bani pe telefoane in tara sau aiurea, am skype si singura problema e sa gasesc unde e setarea aia buclucasa de ma vede toata lumea cu capul in jos.
Vreau sa fac un cadou de ziua prietenilor de departe, pentru asta e amazon cu serviciul lor de trimitere cadouri ambalate ca atare la orice adresa la data specificata si cu urarile de rigoare pe o carte de vizita.
Aproape ca am uitat cum e sa bagi o fisa in telefon, sa cumpar un ziar ( o mai fi existind Renasterea Banateana?) sau sa merg din dugheana in dugheana cautind un ascutitor de cutite asa cum faceam cu 15 ani in urma.
Ce ti-e si cu internetul asta…
Renasterea inca mai exista 🙂 iar tocilar…. sa te vad unde gasesti unul in Timisoara 🙂
Era pina in anii ’95-’96 unul cu o tocila verde in Piata Balcescu, si uneori in Badea Cirtan. Nu l-am mai vazut…
mare nevoie am avut și eu de un tocilar zilele trecute, dar mi-a dat mama o juma de piatră din aia rotundă de polizor – cealaltă jumătate a rămas la ea -și așa cu mișcări scurte și repezi am făcu câteva cuțite să taie. Mi-e dor și mie de nenea ăla care venea cu tocilăria mobilă prin cartier. Îi dădeai cuțitele azi și le luai mâine. Tăiau, ca gerul la obraji 🙂