Eco unu-patru

Cind a picat treaba cu mersul la sirbi si la unguri in 1992, avind o Dacie si citiva prieteni taximetristi am investit o suta de marci intr-un taxametru si o statie radio. Si-am ajuns sa port trei ani “cupola” portocalie Eco taxi, indicativ 14.

Care-i timisorean, trecut de 40 si fara Alzheimer, ar trebui sa-si aduca aminte de firma Eco Taxi. Era celebra prin sloganul din reclama la Radio Vest si Europa Nova: “mai ieftin decit la noi e doar mersul pe jos”. Ca asa era sau nu, nu stiu, dar lumea punea botul la reclama si banii jos la sfirsitul cursei.

Vezi multe cind esti taximetrist… Pe cei mai multi ii duci tu bine dar unii sint dusi rau.

Ca de exemplu domnisoara cea intens fardata care m-a pus sa ocolesc de 42 de ori Medicina in viteza a doua. Cifra e exacta fiindca doi colegi din statia ce era atunci in spatele Prefecturii au numarat de cite ori am trecut pe linga ei. A trebuit sa dau volumul la statie la minim sa n-auda clienta misto-ul facut de colegi: “Unu patru, te-ai ratacit? ”  “Schimba sensul, sa n-ametesti!” “Eco Timisoara, unupatru vrea sa intre la Medicina” etc.

Cred c’a ametit intr-un final fiindca mi-a lasat un bacsis generos. Saru’mina duduie!

Apoi faza cu betivul luat intr-o noapte cu ceata groasa din Lipovei, urcat in masina de doi “colegi”, care mi-au si dat adresa unde sa-l duc, strada si numarul, oricum undeva pe aproape (Leandrului). Opresc la destinatie, placuta cu numarul de casa exact sub felinar, “nene, am ajuns!” La care gagiul se zgiieste afara, focalizeaza, baleiaza stinga-dreapta iar focalizeaza pe placuta si decide: bah, io nu locuiesc aici! Fraieru’ de unupatru il intreb: “unde locuiti?” El (intre un sughit si un rigiit): da-napoi si-ti arat io.

L-am scos pe bulevard inapoi, am reintrat pe strada, el se tot chiora pe geam, da’ ce sa vada? Ceata afara, ceata si la el in cap. Opresc iar in fata numarului respectiv, “nu, nu aici”. Nene, ai buletin? Da sa-l vad ce adresa ai. Surpriza, are buletin! Surpriza 2: asta-i strada, asta-i numarul!

– Alooo! aici stai bre!

– Noah, gardu’ meu ii maro, iar asta-i verde!!! mormaie el. Da-i-nainte…

– Nope zic eu, nu te mai plimb!

– Bah, pa mine ma duci acasa, nu ma lasi aici!

Ma enervez, ma dau jos si sun la poarta. 🙂 Era fo’ 3 jumate. AM.

Iese o tanti in capot si  cu bigudiuri in par:

– Saru’mina doamna, scuze de deranj, acela e sotul Dv?

– Aaa, da!

– Doamne-ajuta, ca n-a vrut sa coboare aici.

– De ce?

– A zis ca gardul lui e maro, si asta-i verde.

– Betivanul dracului, nu mai stie, ca doar el l-a vopsit saptamina trecuta!

Asta a fost partea hilara. Partea mai nasoala a fost dupa aia, ca m-a intrebat de unde l-am luat si cit are sa-mi plateasca. I-am zis ca din Lipovei si ca costa x.

– Excrocule, ai vazut ca omul e baut si l-ai furat la tarif!

– Doamna! De juma’ de ora ma rog de el sa coboare, m-a pus sa ies de pe strada inapoi pe bulevard, aici stau de un sfert de ora, ceasul merge!

No more comments.

Alta faza, iau un tigan de la cocioabele alea de sub podul din Calea Saglui si-l duc undeva in Fratelia, unde-mi zice sa-l astept.

– Ok boss, da’ lasa niste bani pe bord.

– Hai vere sa moara mama, asa ma crezi? Io-s tigan d’ala finut! (era in pantaloni albi si camasa alba de matase)

– Marca banu sau chem colegii!

Lasa ceva bani pe bord si intra in curte. De unde iese intr-un final cu un cal. Ihi, un animal d’ala mare. Care nu incape in Dacie.

– Baiatu’, cum il ducem inapoi in Sagului?

– Urca pe el, zic eu fara speranta. Prea era gloaba animalu, si prea gras tiganul meu cel ambalat in toale albe…

– Hai sa-l legam de masina.

– Offf!

Il leaga pe bietul animal de bara, dar funia era scurta, iar Dacia mea mergea cu gaz de butelie.

Nici n-am apucat sa bag in viteza ca incepe saracu animal sa necheze de i s-a facut si la tigan mila de el:

– Stai sa caut ceva mai lung sa-l leg…

Si-a gasit! O fringhie de vreo 5-6 metri.

Inutil sa va mai spun ca primul taximetrist cu statie care m-a vazut a umplut eterul cu “Unupatru vrea sa-si vinda masina si sa-si ia birja: calu-l are deja”, “colega, cit consuma?” “Ai permis pentru remorca?” “Vezi ca trage dreapta, du-l la echilibrat”. Etc.

Plus ca ma claxonau si se hlizeau toti cei care ma depaseau, iar la Turist, unde trebuia sa traversez Calea Sagului am stat mult pina am prins o gaura in trafic sa trec si eu si calul-cel-cu-sase-metri-in-urma-mea. Iar chiar acolo e ditamai statia de autobuz. Normal, plina cu oameni zimbitori, ca nu era sa am io norocul sa scap nevazut de juma de Timisoara…