Am vazut la Rasebo o fotografie de produs ce mi-a stirnit un zimbet. Mi-am adus aminte de aparatul de barbierit al lui taica-meu, ce era identic cu cel din poze. Cu miner albastru, cu lama ajustabila: “Jileata” de trei lei ce se gasea la tutungerie, sau cind a venit criza (aialalta criza: cea comunista, nu asta de acum) inlocuitoarele se chemau Astor si costau 2 lei. Poloneze, parca si mult mai “aspre” decit Gillette-ele…
In fine, pe cind eram elev in clasele mici surprind odata o discutie intre taica-meu si maica-mea:
– Mai, lua-le-ar naiba de lame, nici Jiletu’ nu mai e ce-a fost, de doua ori m-am barbierit cu ea si deja zgiriie de zici ca-i ruginita! zice taica-meu.
– Oi fi nimerit peste un rebut, zice maca-mea…
Ma bag si io in seama, ca chilotii in cur:
– Ieri cind mi-am ascutit creionul cu ea, taia foarte bine!
Va puteti imagina risul lui maica-mea drept fundal sonor la figura de comedie muta a lui taica-meu….
Ehei, daca nu erai tu ar fi putut sa fie mama ta care tocise lama epilandu-se 😉 S-au mai intamplat cazuri. Dar sa ascuta creionul cred ca nu si-a permis nicio femeie cu lama de barbierit a sotului :))
He he, macar modelele astea noi nu se pot “desface” pentru ascutit creioane. asa ca pot spune cu mana pe inima ca nu mi-am ascutit niciodata vreun creion pe aparatul numisferului 😀
Hehe, ÅŸi eu îi toceam lamele lui taică-miu pe creioane. Aveam ÅŸi ascutitoare, da’ aia rupea vârfurile, aÅŸa că tot lama lui era mai bună. 🙂