Nu stiu cum e cu noile legi in domeniul educatiei, dar stiu ca studentia de azi nu mai are farmecul de pe vremuri. Acum poti sa ajungi in anul terminal cu examene neluate din primul semestru al anului intii, pe vremuri nu puteai merge in sesiunea de toamna decit cu maxim doua examene si un VP (verificare pe parcurs) sau un proiect.
Existau materii aproape imposibil de trecut fara sa dai macar de doua ori examenul, ori din cauza ca teoria era extrem de grea, ori din cauza profesorului. Orice student stie ca exista profi care trec si profi care pica studentii.
Ei, in Timisoara erau citiva profesori si profesoare recunoscuti pentru severitate a caror faima se transmitea din generatie in generatie de studenti. Astfel aflai rapid inca in primele zile de scoala daca proful de analiza, mecanica sau rezistenta materialelor cu care face grupa ta e ala “bun” sau ala “rau”, tot asa cum stiai deja cu ani inainte care vor fi “cuiele” din fiecare an de studiu.
Un astfel de profesor, de mecanica, avea obiceiul de a pica minim jumatate din studentii fiecarei grupe la care preda. O mare parte reuseau sa treaca in toamna, dar citiva ajungeau la ultima sansa inaintea repetentiei: reexaminarea.
Intr-un an s-au adunat mai multi restantieri la reexaminare ca de obicei, asa cam de-o grupa buna. Dau studentii examenul si li se spune sa vina dupa rezultate dupa-masa tirziu, la cabinetul profesorului. Emotii mari, se stia ca tipul lasa si repetenti, asa ca in asteptarea rezultatelor s-au refugiat la Gradina Banateana, la o bere la halba. Reveniti pe seara la ora convenita la cabinet sint tinuti in asteptare pe coridor inca o ora buna si apoi profesorul apare si le cere carnetele de student, cu care intra inapoi in cabinet. Emotiile la maxim si pentru baieti si pentru fete. Afara se lasase deja noaptea.
Revine profesorul si zice:
– Ati facut niste lucrari foarte slabe. Asa ca am aruncat carnetele pe geam. Cine vine primul cu el la mine, are nota 5!
Toata lumea buluc pe scari in jos spre curte… Fetele in fuste si pe tocuri, baietii la costum cautindu-si in patru labe pe intuneric carnetul.
In fine, profesorul s-a tinut de cuvint: primul student care si-a gasit carnetul si a reusit sa ajunga la el a primit nota 5.
Toti ceilalti au primit nota 6.
Noi, cei dintr-o generatie cu citiva ani dupa cea de care v-am povestit, ca sa nu ne “plictisim” pina la afisarea rezultatelor la reexaminare am fost pusi sa stergem praful si sa spalam pe jos intr-un un atelier din Mecanica. A mai vazut cineva, pe undeva, vreodata, 15-20 de tipi la costum si tipe pe tocuri dind cu matura si cu teul printre strunguri, freze si raboteze?
Interesanta poveste 🙂 imi aduce si mie aminte de o patanie de genul asta cand “mi-am gasit prima carnetul”…
Ai fost singura care ai invatat si ai luat cea mai mica nota? 🙂 Stiu vreo doua cazuri din astea…
Sadic rau 😀 Si totusi… nu pot sa nu ma gandesc decat la faptul ca stiu destule specimene care ar fi meritat sa li se faca asta la examene. Bine, ar fi meritat sa nu le treaca deloc, dar asta e alta poveste.
Da, de data asta profesorul a marcat un punct. Urmeaza si citeva faze unde profesorul iese “şifonat”…
Eu nu-mi amintesc de vreun prof asa „glumet” din facultate. Erau doua somitati care au murit intre timp, unul de filosofie (Ion Popescu) si unul de logica (Enescu), de care ne era foarte frica, si la care se trecea extrem de greu. Dar nu prea aveau glume. Mi-a placut, insa, o povestire auzita asta vara la reuniunea de 50 de ani a unei generatii de la Politehnica, despre care am scris aici: http://www.dollo.ro/2010/06/generatia-%E2%80%9Esilicon-valley%E2%80%9D-de-romania-dupa-50-de-ani/
Cica era un profesor de matematică Şabac, greu de păcălit la examene. Un student ar fi exclamat victorios, după ce a ieşit de la un examen pe care credea că l-a trecut: „L-am păcălit pe Şabac!”. Profesorul era în spatele lui şi cand l-a auzit i-a zis: „dimpotrivă, ne vedem la toamnă!”. Toată vara studentul disperat a învăţat pe rupte materia, iar în toamnă, când s-a prezentat timid la examen, profesorul Şabac l-a întrebat de ce a venit, de vreme ce în catalog figura cu examenul luat. Studentul i-a povestit păţania cu păcăleala, iar Şabac i-ar fi replicat: „E, abia asta e o păcăleală, tinere!”.
Revenind la ce e acum… nu se mai da cu T-ul, se da doar cu copy/paste….
Mnoa, lasa ca le face bine.