1) si 2) Septembrie 1995. Recunosc, a trebuit sa rasfoiesc vechile mele pasapoarte pentru asta.
Intimplarile nu s-au petrecut in cursul aceleiasi ture de Germania, dar de lene le comasez.
1) Duminica pe la ora prinzului. Dormeam lemn. Ma suna patronul:
– Mircea, in juma’ de ora sa fii la firma, pleci de urgenta sa aduci pasagerii celuilat bus.
– Mhi? Azi la 5 am ajuns de-abia…
– Omule, i-au anulat nemtii viza lui Mos (colegul meu de pe celalalt Ford Transit). Hai ca oamenii pe care i-a dus incolo se descurca, dar celor care trebuie adusi inapoi le expira vizele!
Colegul luase cu o saptamina in urma pasaportul unei cliente careia ii expirase viza de Austria, necesara pentru tranzit la intoarcere, ca sa-i puna alta la Ambasada de la Budapesta si acum i-l ducea inapoi. Dar gresise cind la intrarea in Germania a prezentat 10 pasapoarte, iar in bus, oricit a numarat neamtul, nu erau decit 9 oameni…
Duminica spre luni, cred ca 3-4 dimineata. Io si dracu’ in micul punct de trecere de la Bayerisch Eisenstein. Bagaj: un pachet inceput de tigari, doua sigilate si o sticla de apa Borsec. In modelul cel mai lung, si suprainaltat de Ford Transit.
– Scopul calatoriei in Germania? intreaba tipul de la Zoll
– In reise, scot eu cea mai timpita replica din viata mea
– Ja? Trageti va rog microbuzul pe rampa.
Totusi era o chestie cu busul ala, patronul ca sa nu fie nevoit sa plateasca motorina in Germania, echipase busurile cu rezervoare artizanale, de fapt toata burta busului era un rezervor. In al meu am bagat si 230 litri…Teoretic alimentam in Cehia linga Plzen si faceam Germania in zig-zag (duceam 8 oameni la 8 adrese diferite si aduceam alti 8 de la alte 8 adrese….) fara greturi.
Dar sa revin, vede neamtul rezervorul si “was ist das”? Diesel tank zic io, ca pe vremea aia inca nu stiam mai nimic germana.
“Waffen, drogen, zigaretten”? Arme? Prafuri? Tabace?
No, zic eu, numa’ dizel.
Pare-se ca nu m-o crezut, desi in general sint un tip destul de convingator de felul meu. Si-l cheama pe unu’ in salopeta neagra care incepe tacticos sa dea gauri. In rezervor! Au pus ei o tava jos in ce sa curga motorina, dar aveam 200 litri… Ma rog, in timp ce priveam cum se duce combustibilul meu la canal, ei bagau pe gauri un furtun metalic ca cel de dus, cu o luminita-n capat si se uitau pe monitor ce-i la mine inrezervor. Aer, ce sa fie? ca motorina-i pe jos deja!
Io… fara cuvinte: cum naiba mai plec de-aici cu rezervorul sita?
Dar n-au terminat, dezamagiti de vidul din rezervor au trecut la scaune, tapiterii, filtru de aer, roata de rezerva. Tot au demontat.Insa, baieti gigea, le-au si montat la loc. Inclusiv rezervorul l-au nituit cu niste chestii din aluminiu.
Ok, da’ motorina???
Kein problem, uite o hirtie de la noi, mergi la primul BP si iti faci plinul. Plateste statul!
Era lumina bine cind am ajuns la benzinarie. Self service. Bag pistolul in rezervor si da-i!
Pe la 100 litri ala dinauntru din benzinarie a scos capul de dupa tejghea. La 150 era cu nasul lipit de geam.
Pina la 200 era deja afara si se uita pe sub bus sa vada pe unde curge. Da’ nu curgea pe niciunde, pare-se ca facuse treaba buna ala cu niturile lui.
Iar bucuria ca vinde 230 litri de motorina deodata i-a fost domolita de vederea hirtiei pe care i-am dat-o drept plata…
2) Cu 7 pasageri culesi de la Dortmund incoace, via Stuttgart, intru in Berchtesgaden. Poate cea mai frumoasa priveliste montana din lume. Pina si lu’ Adolf i-a placut ca cica-si facuse casa de vacanta acolo. Mai putin ma interesa pe mine asta cit faptul ca ploua in draci, eram obosit si mai aveam 800 km pina acasa. Facusem deja peste 3000 in ultimele 2 zile. Iar la numarul de telefon – contactul cu ultimul client, nu raspundea nimeni care sa stie romaneste, era receptia unui Gasthaus. De la un telefon public dintr-o statie de autobuz imi mai incerc norocul inca o data si sun. Urraa! Raspunde chiar omul meu: De unde veniti? Bad Reichenhall zic eu, acoperit de zgomotul unui autobuz ce opreste in statie, si sint in prima statie de autobuz de la intrarea in sat.
Aha, Hallein zice omul, stiu unde sinteti: mai mergeti 3 km si sa fiti atent, se face un drum ingust la stinga. Inca un pic pe el si va aduce exact la Gasthaus.
Merg 3 km cu ochii pe contor, apare un drum la stinga, ma bag. Si merg, si merg, cam 2 kilometri. Dar drumul, lat cit pentru o singura masina. Prin padure. Si ajung…. la un ditamai castelul. Gen Peles. Cu gazon frumos tuns si doua masini ce cred ca erau Rolls-uri in fata.
Ba, zic io, asta-i Gasthaus cind is eu popa! Roiu’ de aici ca ma-mpusca neamtu ca i-am intrat pe privatstrasse!
Dar atit m-a dus si pe mine capul sa nu intru cu busul pe iarba uda ca sa intorc, ca acolo ramineam!
Deci: marsarier doi kilometri cu capul scos pe geam in ploaie, pe un drum serpuit. Noroc ca de data aia n-aveam si remorca de bagaje dupa mine, ca ala eram!
Inapoi la telefon:
-Alo! Nu mai veniti? zice ala.
– Dom’le unde naiba-i Gasthausu’ ca am ajuns la castel!
-Aoleu, zice tipul ati mers invers! Mai ziceti odata, ati venit dinspre Hallein?
– Nu, zic eu, Bad Reichenhall!!
Nici acum nu stiu al cui o fi fost castelul. Oricum, sa fie bucuros ca nu i-am calcat iarba!
Miine: baieti de comitet
Cine-i ma-sa din titlui 2? Majestatea Sa?
N-am idee. Da’ promit ca daca mai trec p’acolo, o sa-i sun la usa sa-i cer o carte de vizita.
apropo de indicatii, in prima saptamana cand m-am angajat, ma trimite”seful” la o firma, localizata la draq in praznic, undeva pe la iesirea din cluj, dar iesirea aia care nu aparea pe harta, si logic il intreb: – Cum ajung acolo, el, de treaba printre altele, imi raspunde: Te duci spre gara, o faci prima la dreapta si mergi tot inainte…cand crezi ca te-ai ratacit, mai mergi inca vreo 2 km si o sa ajungi!
Culmea…a avut dreptate! :))
Nu era atit de obositor condusul a mii de kilometri saptaminal, cit era stresul gasirii adreselor. In Mannheim cautind un numar de casa, m-a blitzuit radarul de doua ori in 10 minute pe aceiasi strada (30 zone), io nu stiam ce-i cu flash-ul ala, si am mai facut “cercul” si a treia oara ca sa vad despre ce-i vorba…
:))
imi place la nebunie cum povestesti :)) imi vine sa-mi pun un pahar de vin si sa ciocnesc din cand in cand cu monitorul 🙂
Noroc!
Da’ vezi ca daca ciocnesti prea tare curge vin pe tastatura… 😉
Mie mi s-a intamplat sa ma bufneasca rasul si sa-mi iasa limonada pe nas, asa ca grija cu lichidele 🙂
Patronul ce-a zis de Fordu’ facut bucati si reconstruit? 😆
A inteles situatia. Era cit se poate de logic ca un tinerel care vine in miez de noapte la un punct de frontiera ce nici macar nu apare pe toate hartile e al dracului de suspect. Plus ca stia si el ca la o adica rezervorul ala era ilegal, in talon nu era trecuta modificarea, neamtul a si comentat, insa se plictisise de mine intr-un final si mi-a dat drumul. Nu la fel de intelegator a fost benzinarul care a incercat 10 minute sa ma faca sa platesc cu cash motorina, zicea ca el nu recunoaste hirtia primita de la zollamt.
Nu te mai citesc cu gura plina, acum comentez printre boabe de orez si mai trebuie sa-mi curat si monitorul. 😛